11 noiembrie – Sf. Mc. Mina – protectorul păgubiţilor
Veridicitatea unor amănunte din viaţa Sfântului Mina nu poate fi confirmată. Însă sunt de necontestat moartea sa martirică şi viaţa ascetică şi curată pe care a dus-o.
La începutul secolului al V-lea, unui păstor i s-a descoperit locul mormântului Sfântului Mina. El a văzut cum unul din mieii bolnavi de râie a intrat în apă, apoi s-a culcat pe pământ şi s-a vindecat imediat. Văzând minunea, păstorul a uns cu tină toate oile bolnave şi acestea au fost vindecate. Răspândindu-se vestea, au venit numeroşi bolnavi, tămăduindu-se de orice boală. Între aceştia s-a aflat şi fiica împăratului Zenon, care a fost vindecată de lepră. Sfântul Mina i s-a arătat în vis, spunându-i că în acel loc se află înmormântat trupul său. În semn de recunoştinţă, împăratul a construit o frumoasă biserică, în care a aşezat racla sfântului. În jurul bisericii a construit mai multe clădiri, încât în scurt timp a apărut un nou oraş, numit Abu Mena, în Deşertul Mariout din Egipt.
Se ştie că Sfântul Mina s-a născut în Egipt, dar nu se poate preciza cu exactitate data naşterii. Unii au propus anul 285. Cu siguranţă s-a născut în a doua jumătate a secolului al III-lea. Şi locul naşterii este cunoscut, Niceous (Nakiyos), în apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor. Părinţii Sfântului Mina erau creştini de origine nobilă, dar nu aveau copii. Tatăl, Eudoxius, era guvernator. Mama sa se numea Eufimia. Sinaxarul Bisericii Copte spune că tatăl său era foarte iubit, ceea ce a atras invidia fratelui său. Acesta a obţinut din partea împăratului mutarea lui Eudoxius în provincia Afrakya (probabil Africa). Aici, mama sa Eufimia a continuat să se roage lui Dumnezeu să le dăruiască un copil. În timp ce participa la sărbătoarea Maicii Domnului (probabil Adormirea), rugându-se în faţa unei icoane a Fecioarei Maria, a auzit o voce spunând „Amin”, „Aşa să fie!”. Câteva luni mai tărziu, Eufimia a născut un băiat, pe care l-au botezat „Mina”, în amintirea cuvântului auzit înaintea icoanei.
Mina a rămas orfan de ambii părinţi la o vârstă fragedă. Tatăl a murit când avea 11 ani, iar mama când a implinit 14 ani. A intrat în armata imperială, în timpul tribunului Firmilian. Datorită originii nobile şi reputaţiei tatălui său, lui Mina i s-a incredinţat un rang înalt. În armată s-a distins prin eroismul său. Mina însă nu a abandonat credinţa sa, comportându-se ca un adevărat creştin. Când Diocleţian a emis primul edict de persecutare a creştinilor, la 23 februarie 303, Mina a părăsit armata, aflată atunci în Turcia. Nu putea lua parte la masacrarea celor de o credinţă cu el.
S-a retras în deşert, dedicându-se vieţii sihăstreşti. Nu se ştie cât timp a stat în singurătate. Tradiţia spune că a înaintat atât de mult în viaţa ascetică, încât a fost înzestrat de Dumnezeu cu darul facerii de minuni. Mina a avut şi o revelaţie dumnezeiască: a văzut îngeri aşezând cununi strălucitoare pe capul mucenicilor. Dorindu-şi o astfel de cunună, a auzit o voce din cer care l-a binecuvântat, căci avea să primească nu una, ci trei cununi: una pentru castitatea vieţii sale, una pentru ascetismul său şi una pentru moartea martirică pe care avea să o primească.
Mina a părăsit deşertul şi a venit in cel mai apropiat oraş, Cotyaeum. Era ajunul unei mari sărbători. El a mărturisit fără ezitare că este creştin în faţa mulţimii adunate în circ pentru a celebra sărbătoarea păgână. A fost luat de soldaţi şi dus înaintea prefectului Pyrrhus. Trebuia să aleagă între martiriu şi apostazie (lepădarea de credinţă). Mina a îndurat neclintit toate torturile şi în cele din urmă i s-a tăiat capul. Nu se cunoaşte cu exactitate anul martiriului său. Unii cercetători înclină spre anul 303/304, alţii spre 309. Exemplul curajos oferit de Mina a dat curaj creştinilor, dar şi multor păgăni, care s-au convertit şi au suferit la rândul lor aceeaşi moarte ca el.
285 este anul în care se crede că s-a născut cel care avea să devină Marele Mucenic Mina. Cercetătorii nu sunt însă toţi de acord cu acest an, dar nu poate fi mult departe de acest an naşterea sfântului, întrucât se ştie că a murit tânăr. Cu siguranţă însă a trăit în a doua jumătate a secolului al III-lea, iar la inceputul celui următor, în 303/309, a fost martirizat. Nici acest an nu este ştiut cu precizie, însemnările de atunci nefiind atăt de multe şi nici atât de riguroase.
641 este anul în care arabii au cucerit Egiptul, iar oraşul de origine al Sfântului Mina a fost ruinat. În 1905, arheologii au descoperit vestigiile vechiului oraş. patriarhul copt Chiril al VI-lea al Alexandriei a reînviat cultul Sfântului Mina, construindu-i o mănăstire, Abu Mena, în apropiere de vechiul loc. Moaştele au fost aşezate acolo, iar de atunci a devenit un mare loc de atracţie pentru pelerinii credincioşi.
826 este anul în care s-a născut la Constantinopol Sfântul Teodor, egumenul studiţilor, pomenit în aceeaşi zi cu Sfântul Mina. A trăit în vremea lui Constantin Copronim (741-775), din părinţi dreptcredincioşi. Călugărindu-se şi devenind preot, Teodor, împreună cu patriarhul Tarasie, l-a certat cu îndrăzneală pe împărat pentru că s-a despărţit de soţia lui şi s-a căsătorit cu alta. A fost surghiunit şi pedepsit cu bătăi aspre. Împăratul Mihail Gângavul (820-829) l-a chemat din exil, după care Sfântul Teodor a trăit liniştit până la 68 de ani, murind la 11 noiembrie.
24 noiembrie este data la care creştinii romano-catolici îl serbează pe Sfântul Mare Mucenic Mina, în timp ce ortodocşii au adoptat ca zi de serbare a lui 11 noiembrie.
Fiecare dintre credincioşii care au pierdut un lucru mai mic sau mai mare a alergat rugându-se Sfântului Mina, care aduce mângâiere tuturor celor ce au pierdut ceva, au fost păcăliţi, înşelaţi sau chiar bătuţi. Este cunoscut în popor drept Sfântul care ajută la redobândirea bunurilor pierdute.
