Umberto Eco ne spune că e plin netul de imbecili. Şi că tot netul ar fi de vină
Cu o rezonabilă întârziere de o lună de zile, au început şi românii să discute despre opiniile lui Umberto Eco cu privire la reţelele de socializare:
«Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor».
«Televiziunea a promovat idiotul satului față de care spectatorul se simțea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr»,
Bon….
Dar cine este vinovatul?
Internetul? Sau învăţământul „de masă”?
Eu cred că vinovatul este învăţământul de masă. „Democratizarea” educaţiei – faptul că aceasta a devenit nu doar acccesibilă, ci chiar obligatorie, este cauza degradării societăţilor noastre.
Cum? Păi e simplu. Proştii au primit patalama de deştepţi. Şi nu poţi să le reproşezi nimic – au diplomă? Îs deştepţi.
Însă poţi reproşa şcolilor şi mediului academic, aşa numitelor „instituţii culturale”, starea teribilă în care ne găsim.
Nu e vina prostului că au fost scăzute standardele academice atât de mult încât cu nivelul de liceu de altădată poate să devină doctor. E vina universităţilor, care pentru nişte taxe, au transformat mediul academic în meeting cu ifos academic. Avem facultăţi (şi de stat) cu mii de studenţi. Să presupunem că toţi ar fi oameni ok din punct de vedere intelectual. Nu avem cum presupune, însă, că profesorii se pot ocupa de formarea academică, seriozitatea examinărilor şi garantarea calităţii licenţelor pentru un astfel de număr de tineri.
Iar acest lucru nu se întâmplă doar în România. Se întâmplă peste tot. Chiar şi domnului Eco îi convine faptul că mii de tineri care nu ar avea ce căuta într-o Universitate, pot totuşi să o facă contra unei taxe academice rezonabile şi în virtutea dreptului la educaţie. Altfel cine ştie cât de mic i-ar fi salariul?
Apoi să nu uităm de „procesul de la Bologna” – mizeria prin care Uniunea Europeană a coborât standardele învăţământului academic în toată Europa, punând Universitatea din Bologna, cea mai veche din lume, sau Universitatea Sorbona în rând cu Universitatea din Târgovişte, căci „creditele universitare” nu au standarde academice.
Ce să mai vorbim de piaţa de carte? Avem o industrie întreagă a snobismului care menţine pe linia de plutire librăriile. Şi în Bucureşti avem librării care s-au gândit în jurul întrebării: cum să câştigăm bani frumoşi de pe urma snobilor mai mult sau mai puţin hipsteri?
Şi de aceea piaţa de carte este sufocată de literatură motivaţională sau de carte proastă.
Ori când mediul academic fabrică proşti cu patalama de deştepţi, când standardele academice sunt mai scăzute chiar decât în Evul Mediu – atunci să dai vina pe reţelele de socializare că sunt pline de idioţi cu autoritate, e ca şi cum, tu fabricant de pantofi proşti, ai da vina pe magazinul care îţi vinde marfa, pentru calitatea papucilor tăi.
Bogdan Duca
