6 decembrie 2015 – Sfântul Ierarh Nicolae în comunitate

În vremea aceea a stat Iisus la loc şes, unde erau mulţi dintre ucenicii Săi şi mulţime multă de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi al Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să se tămăduiască de neputinţele lor. Şi cei bântuţi de duhuri necurate se vindecau, şi tot poporul căuta să se atingă de Dânsul, căci ieşea din Dânsul o putere, care vindeca pe toţi. Atunci El, ridicându-şi ochii spre ucenicii Săi, le-a zis: fericiţi sunteţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi sunteţi voi, care flămânziţi acum, căci vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi cei care plângeţi acum, căci veţi râde. Fericiţi veţi fi când vă vor urî pe voi oamenii, şi când vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori, şi vor lepăda numele voastre ca un rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi, căci iată, plata voastră multă este în ceruri.

Suntem fericiţi dacă slujim unii altora. Slujirea înseamnă cruce. Spini. Batjocoritori. Dar şi aprecieri din partea Domnului. Hristos, cu câteva ore înainte de patimi, a luat un ştergar, o spălătoare şi a slujit. Nu S-a odihnit, deşi trupul era rupt de oboseală. A slujit până în ultima clipă. Până la capăt. Adică până la Golgota. Acolo e capătul iubirii. Al slujirii! Vom fi fericiţi dacă slujim. Cel mai fericit om este cel care seara, înainte de culcare, poate spune: „Mulţumesc, Doamne! Azi am putut să mai facem ceva împreună!”.