Decalogul
Nici un act din istoria lumii nu a schimbat atât de mult lumea în bine precum cele Zece Porunci. Civilizația occidentală, care a dezvoltat drepturile universale ale omului, a creat egalitatea femeii, a pus capăt sclaviei, a creat democrația parlamentară, printre alte realizări unice, nu le-ar fi dezvoltat fără Porunci. Așa cum veți vedea când fiecare dintre cele Zece Porunci este explicată, aceste Porunci sunt la fel de relevante astăzi ca și atunci când au fost date, acum peste 3.000 de ani. De fapt sunt atât de relevante, încât cele Zece Porunci sunt tot ce este necesar pentru a face o lume bună, o lume fără tiranie și cruzime.
Imaginează-ți pentru un moment o lume în care nu sunt crime sau furturi. Într-o astfel de lume nu ar fi nevoie de armate, de poliție sau de arme. Bărbații și femeile și copiii ar putea merge oriunde, la orice oră din zi sau noapte, fără frica de a fi omorâți sau jefuiți. Imaginează-ți apoi o lume în care nimeni nu poftește la ce are vecinul. O lume în care copiii își respectă mama și tatăl și unitatea familiei înflorește. O lume în care oamenii respectă regula de a nu minți. Rețeta pentru o lume bună este cuprinsă în aceste Zece extraordinare Porunci.
Dar există o „șmecherie”! Cele Zece Porunci se bazează pe credința că au fost date de o autoritate mai mare decât orice om, orice rege sau orice guvern. De aceea enunțul care precedă cele Zece porunci spune astfel: „Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte.” Vezi tu, dacă cele Zece Porunci, oricât de mărețe sunt, ar fi fost date de orice autoritate umană, atunci orice persoană ar fi putut spune: „Cine este acest om, Moise? Cine este acest rege sau această regină? Cine este acest guvern să îmi spună cum trebuie să mă port?”
Bine! Și atunci de ce este Dumnezeu indispensabil celor Zece Porunci? Pentru că, spus cât de direct se poate, dacă nu Dumnezeu a declarat crima greșită, crima nu este greșită. Da, acest lucru li se pare multor persoane de astăzi de neînțeles, chiar absurd. Mulți gândiți: „Omul acesta spune că nu poți fi o persoană bună dacă nu crezi în Dumnezeu?” Permiteți-mi să răspund cât de clar se poate: nu spun aceasta. Sigur că sunt oameni buni care nu cred în Dumnezeu, după cum sunt oameni răi care cred. Și mulți gândiți de asemenea: „Eu cred că a omorî este greșit. Nu am nevoie de Dumnezeu să îmi spună.” Acest răspuns este doar pe jumătate adevărat. Nu mă îndoiesc că, dacă ești ateu, și spui că crezi că a omorî e greșit, tu crezi că a omorî e greșit. Dar, iartă-mă, ai nevoie ca Dumnezeu să îți spună. Cu toții avem nevoie ca Dumnezeu să ne spună. Chiar dacă ți-ai dat seama singur că a omorî este greșit, fără Dumnezeu și cele Zece Porunci, cum ȘTII că este greșit? Nu cum de CREZI că este greșit. Mă refer: cum ȘTII că este greșit? Adevărul este că… nu poți. Pentru că fără Dumnezeu, binele și răul sunt doar convingeri personale. Opinii personale. Eu cred că a fura din magazine este ok, tu nu. Dacă nu există un Dumnezeu, toată moralitatea este doar opinie și convingere personală. Și practic orice filozof ateist a acceptat aceasta.
O altă problemă cu ideea că nu ai nevoie de Dumnezeu ca să crezi că a omorî e greșit este faptul că multă lume nu îți împărtășește opinia. Și nu trebuie să mergi înapoi foarte mult în istorie ca să dovedești aceasta. În sec. al XX-lea, milioane de oameni, în societățile comuniste și sub nazism, au omorât aproape o sută de milioane de oameni. Și aceasta fără să numărăm nici un soldat omorât în război. Nu te încrede deci prea mult în capacitatea oamenilor de a face diferența între bine și rău, fără o autoritate mai mare. Este mult prea ușor să fii influențat de un guvern, sau de un demagog, sau de o ideologie, sau să raționezi că răul pe care îl faci nu este întocmai rău.
Și chiar dacă îți dai seama ce e bine și ce e rău, Dumnezeu tot este necesar. Oameni care știu diferența dintre bine și rău fac răul tot timpul. Știi de ce? Pentru că pot. Pot pentru că ei cred că nimeni nu vede. Dar dacă recunoști că Dumnezeu este izvorul legii morale, atunci crezi că El veghează tot timpul. Deci chiar dacă ești ateu, ai vrea ca oamenii să trăiască după legile morale ale celor Zece Porunci. Și chiar și un ateu trebuie să admită că cu cât sunt mai multe persoane care cred că Dumnezeu le-a dat, și deci nu sunt doar opinii, cu atât lumea ar fi mai bună. În 3.000 de ani, nimeni nu a venit cu un sistem mai bun decât cele Zece Porunci date de Dumnezeu, pentru a face o lume mai bună, și nimeni nu o va face vreodată.
