Porunca I
Care este prima dintre cele Zece Porunci? Poate părea o întrebare ciudată, dar nu este. Evreii și creștinii dau răspunsuri diferite. Motivul este faptul că ceea ce știm ca fiind „Cele Zece Porunci” sunt, în originalul ebraic, „Cele Zece Declarații”. Și dat fiind că textul ebraic este cel original, vom începe cu prima declarație, care, toate religiile sunt de acord, este: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa sclaviei.”
Această afirmație este atât de importantă încât nici o altă Poruncă nu are sens fără ea. În primul rând afirmă că Dumnezeu dă aceste Porunci, nu Moise și nici vreo altă ființă umană. În al doilea rând, Dumnezeu este cel care te-a eliberat din sclavie. Din nou, nu un om a făcut aceasta, nici chiar Moise. Drept urmare, ai o obligație față de Mine (Dumnezeu). Și care este această obligație? Să trăiești conform următoarelor nouă Porunci.
Acesta este începutul la ceea ce este cunoscut ca monoteismul etic, cea mai mare și cu impact mondial inovație a Bibliei evreiești. Înseamnă două lucruri. Monoteismul etic înseamnă că Dumnezeul Unic – acesta este monoteismul – este izvorul eticii, al moralei. Morala, un cod obiectiv despre bine și rău, nu provine din opinia umană, ci de la Dumnezeu, și de aceea transcende opinia umană. Celălalt sens al monoteismului etic este că ceea ce Dumnezeu dorește cel mai mult de la noi e ca noi să tratăm moral celelalte ființe umane.
Nici una dintre cele Zece Porunci nu privește ce trebuie să facă oamenii (între ghilimele) „pentru” Dumnezeu. Religiile de dinaintea celor Zece Porunci credeau toate că oamenii trebuie să facă multe „pentru” zeii lor. De exemplu să îi hrănească, chiar și să sacrifice oameni pentru ei. Dar acum, mulțumită celor Zece Porunci, omenirea a înțeles că ceea ce Dumnezeu vrea este ca noi să fim buni cu semenii. Chiar și Poruncile ce interzic să avem dumnezei falși și să nu folosim numele lui Dumnezeu în zadar, țin în cele din urmă de morală.
Lucrul pe care îl putem face „pentru” Dumnezeu este să îi tratăm pe toți ceilalți copii ai Săi în mod decent. Orice părinte înțelege aceasta. Părinții, cel puțin cei sănătoși, simt o bucurie de nedescris când își văd copiii acționând cu iubire unul față de celălalt, și o durere de nedescris când își văd copiii făcându-și rău unul altuia. La fel și lui Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, îi pasă cel mai mult cum ne comportăm unii cu alții, toți fiind copiii Săi.
A treia învățătură importantă a primei declarații, „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa sclaviei”, este importanța și semnificația libertății. Observați că Dumnezeu nu spune în introducerea la cele Zece Porunci că El a creat lumea. Ar fi fost cu siguranță foarte logic ca Dumnezeu să înceapă cele Zece Porunci cu declarația: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care a creat lumea.” Acest lucru este impresionant și ar fi avut sens: „Am creat lumea. Faceți bine și ascultați de Mine.” Dar nu… Ceea ce Dumnezeu afirmă este că a scos copiii lui Israel din sclavie, spre libertate. Iată cât de mult urăște Dumnezeu sclavia și cât de importantă consideră Dumnezeu libertatea. Fondatorii Americii și-au bazat întreaga viziune asupra Americii pe această convingere, că Dumnezeu dorește să fim liberi. De aceea, cel mai reprezentativ simbol al Revoluției Americane, Clopotul Libertății, are o singură afirmație înscrisă pe el, un verset din Biblia ebraică: „Să vestiți libertatea în toată țara, pentru toți locuitorii ei.”
Dar mai există o altă lecție la fel de importantă despre libertate indicată de declarația din deschiderea celor Zece Porunci: ce înseamnă libertatea. Cel care a dat cele Zece Porunci spune de fapt: „V-am scos din sclavie la libertate, iar aceste Zece Porunci reprezintă calea pentru a realiza o societate liberă. Nu puteți fi un popor liber dacă faceți orice doriți.” Libertatea vine din auto-controlul moral. Nu există altă cale de a o obține.
Și în al patrulea și ultimul rând, spunând că i-a eliberat pe evreii sclavi, Dumnezeu transmite clar că îi pasă profund de ființele umane. Este impresionant să creeze lumea, dar cel mai mult contează nu doar faptul că există un Creator, ci că acestui Creator îi pasă de creația Sa. Toate acestea sunt cuprinse în acea singură declarație cu care încep cele Zece Porunci.
