Sfânta Euharistie
Dintre toate darurile pe care Dumnezeu le-a oferit Bisericii Sale, cel mai mare este fără îndoială Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos. În Euharistie, Mântuitorul nostru locuiește în mijlocul oamenilor în deplinătatea Sa. Dumnezeu este cu noi – ce poate fi mai minunat decât atât?
Dacă Sfânta Împărtăşanie este însuși Iisus, iar sfințenia se găsește în imitarea şi urmarea lui Hristos, atunci Euharistia este o școală de sfințenie. Vă invit să petrecem câteva momente reflectând asupra unor trăsături ale lui Iisus Hristos în Euharistie și asupra a ceea ce prezența Sa ne poate învăța atât despre sfințenie.
1. Smerenia
În Sfânta Împărtăşanie vedem profunda smerenie a lui Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu locuiește între noi sub chipul celui mai banal aliment. La urma urmelor, pâinea este o mâncare simplă, este mâncarea săracilor. Ea este aproape întotdeauna mâncată lângă ceva. Abia o sesizezi.
Dacă dorim să îl imităm pe Hristos, trebuie în primul și în primul rând să practicăm smerenia. Slujitorul nu este mai mare decât Stăpânul său. Trebuie să fim mulțumiți cu a nu fi observați, lăudați și apreciați. Trebuie să dăm toată slava lui Dumnezeu, alegând să fim smeriți și fără pretenții – asemenea unei bucăți de pâine.
2. Tăcerea
Bărbații au prețuit dintotdeauna tăria tăcută, tăria care se demonstrează mai mult în fapte decât în cuvinte. În Euharistie, Iisus ne întâmpină cu tăcere completă. Este gata să asculte tot ceea ce avem de spus, răspunzându-ne doar atunci când am făcut liniște în inimile noastre și când tăcem și noi asemenea Lui.
Sfinții au lăudat mereu virtutea tăcerii. În plus, suntem avertizați că vom fi judecați pentru fiecare cuvânt spus. Risipim cuvintele? Mai mult: ascultăm ceea ce spun ceilalți? Ca bărbați, avem adesea o dificultate în a asculta, dar ascultarea este un gest de iubire. Ascultați-vă soția și pe ceilalți din jurul Dvs, pe cei care poate sunt disperați căutând pe cineva care să le acorde atenție.
3. Iubirea
Pe Cruce, Hristos a murit purtând în inima Sa păcatele omenirii, vărsându-și pentru noi Sângele Său prețios. Da, iubire este ceea ce își dorește cel mai mult Iisus Domnul de la cei pe care i-a răscumpărat.
Tu îl iubești pe Hristos? Sigur? Nu te grăbi! Dacă da, ascultă-L și poartă-ți crucea. Îl imiți fiind gata să îți dai viața pentru ceilalți, cu o iubire gata de sacrificiu.
4. Vulnerabilitatea
În Euharistie, Hristos este în mod complet vulnerabil. Prea des se întâmplă să fie tratat cu neatenție, cu nepăsare sau răuvoitor, ca pe ceva banal și ignorându-i demnitatea. Și totuși, acesta este prețul pe care este dispus să îl plătească pentru a putea trăi în mijlocul poporului Său. Indiferent de câte ori este profanat sau călcat în picioare, literalmente sau figurativ, El continuă să vină la noi, din nou și din nou, spunând: „Nu vă voi părăsi niciodată și nici nu vă voi abandona”.
Iubim noi în acest fel? Ne deschidem inimile spre ceilalți, chiar dacă aceasta ar putea să aducă durerea de a fi respins? Iertăm de 70 de ori pe zi? Nu putem să iubim dacă ne blocăm inimile în frică. Trebuie să avem curajul de a fi vulnerabili, asemenea lui Hristos.
5. Răbdarea
Hristos ne așteaptă cu răbdare în bisericile din lumea întreagă. Ar aștepta o veșnicie pentru o singură vizită. Așteaptă să ne căim atunci când am rătăcit; așteaptă cuvintele noastre de angajament și de afecțiune; așteaptă să ne audă bucuriile și durerile; așteaptă să răspundă la dorințele noastre profunde.
Asemenea lui Hristos, și noi trebuie să fim răbdători cu ceilalți, în special cu cei care merită mai puțin sau care ne încearcă mai mult răbdarea. De asemenea, trebuie să așteptăm cu inimi pline de iertare întoarcerea celor care ne-au rănit sau ne-au abandonat.
6. Sărăcia
În timpul vieții Sale pe pământ, Hristos a fost sărac. A venit fără nimic și a plecat fără să aibă nimic. În Euharistie, Cel care a creat galaxiile, cosmosul, lumea întreagă vine la noi sărac. Și totuși, această sărăcie este doar materială, căci Iisus vine bogat în haruri și în iubire. Dorește cu ardoare să ne dăruiască tot ce avem nevoie dacă noi Îi cerem cu încredere. Dorește să ne binecuvânteze cu abundență de haruri, adevărata bogăție a sufletelor.
Materialismul și lăcomia se strecoară cu atâta ușurință în inimile noastre. Și totuși, suntem chemați să îl urmăm pe Hristos în sărăcie și detașare, dăruind cu generozitate celorlalți tot ceea ce am primit. Dăruiește și vei primi, mai mult decât poți cere sau spera.
7. Prezența
Darul prezenței lui Dumnezeu este cel mai mare dar. Pentru evreii din vechime nu exista o tragedie mai mare decât pierderea prezenței Domnului. La fel, nu exista o mângâiere mai mare decât cea dată de prezența Sa. La fel este și astăzi: dacă îl avem pe Hristos, avem totul; fără El nu avem nimic. Și totuși, nu trebuie să călătorim departe pentru a ajunge în prezența lui Hristos – El este în biserica cea mai apropiată de noi. Prezența Sa nu este abstractă, ideatică, ci reală și tangibilă.
Dacă dorim să fim asemenea lui Hristos, trebuie să fim prezenți pentru cei care au nevoie de noi. Cât de mulți tați și soți absenți există astăzi! Cât de multe soții și câți copii au fost abandonați de bărbatul care este chemat să își dea chiar viața pentru ei! Ești prezent pentru familia ta? Soția, soţul și copiii tăi sunt prioritatea ta? Dacă ești soț și tată, soţie şi mamă prezența ta este un dar de neînlocuit. Fii prezent.
Concluzie
Dacă am reuși să îl urmăm pe Hristos prezent în Sfânta Împărtăşanie am fi sfinți. A face acest lucru nu este ușor. Cere căință și convertire constantă. Cere să lași omul cel vechi pentru cel nou. Aceasta este chemarea noastră. Vizitați-l pe Hristos și adorați-L, cerându-I darul de a-L urma și a-L imita. Deschideți-vă inima în fața Lui, spuneți-i speranțele și temerile voastre, dorințele și nevoile voastre – și ascultați-L cum vă spune: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii”.