26 iulie – Sf. Muceniţă Paraschevi
Majoritatea pelerinajelor în Grecia au în itinerarul lor oprire la Biserica Sfintei Paraschevi din Valea Tembi. Aici, credincioşii se închină la icoana şi moaştele Sfintei Paraschevi aflate în biserica săpată în stâncă, iar apoi coboară, prin tunelul din vecinătatea bisericii, la izvorul sfintei, care este vindecător de boli. Pelerinii de pretutindeni, şi mai ales cei greci, au evlavie la Sfânta Muceniţă Paraschevi, care a trăit în secolul al II-lea.
Orice pelerin prin Grecia trece şi pe la Sfânta Cuvioasă Muceniţă Paraschevi, pentru că în biserica sa din Valea Tembi ascultă rugăciunile celor în necazuri, iar cu apa din izvorul său îi curăţă şi îi vindecă de boli. Valea Tembi, situată în nord-estul Tessaliei, între masivele Olimp şi Ossa, la 25 km nord-est de oraşul Larissa, este un defileu de aproximativ 10 km lungime săpat de râul Pinios, până la vărsarea acestuia în Marea Egee. Printre munţii care ajung până la 500 de metri înălţime, alături de râul Pinios trece drumul E75, principala cale de legătură între Macedonia de Nord şi Tessalia de Sud. Valea este, pe alocuri, parcă strivită de munţi, având porţiuni cu o lăţime de doar 25 de metri. Biserica Sfintei Paraschevi este înconjurată de stânci din roci carbonatice, şisturi şi gnaise, şi de păduri cu o vegetaţie bogată, printre care dafinii sunt cei mai numeroşi. Călătorul care vine fie dinspre Tesalonic, fie dinspre Atena, obişnuit cu solul aproape arid, sărac în vegetaţie, pătrunde într-o adevărată grădină. Vegetaţia este abundentă la poale, culmile munţilor rămânând golaşe, într-o frumoasă nuanţă contrastantă de galben, chiar arămie pe alocuri. Ploile, care sunt rare în Grecia, aici udă mai des vegetaţia, întreţinând-o. Şi aerul, în Valea Tembi, este mai curat şi mai răcoros.
Vindecătoare de ochi
Chiar dacă complexul închinat Sfintei Paraschevi este ascuns de vegetaţie, nu trece neobservat. În vecinătatea acestuia, de o parte şi de alta a drumului, mai mereu locurile de parcare sunt ocupate de maşinile şi autocarele pelerinilor. Pe sub drumul E75 s-a săpat chiar şi un pasaj pentru a nu se traversa mult circulatul drum european. Pelerinul are primul contact cu Sfânta Paraschevi în bazarul cu obiectele specific ortodoxe, din care cele mai întâlnite sunt icoanele sfintei. Se spune că aici sunt cele mai mici preţuri din Grecia.
Din marginea bazarului, se traversează un pod lung, suspendat, peste Pinios. Drumul până la icoana şi moaştele Sfintei Paraschevi este făcut de către credincioşii mai evlavioşi în genunchi.
Ameţit de apele Piniosului şi de balansul podului, în faţă ţi se deschide un platou care are în partea stângă intrarea în grota-biserică, iar în partea dreaptă, intrarea în strâmtul tunel ce duce la izvorul făcător de minuni.
Accesul în biserică se face printr-un tunel mai mare, cu diametrul de aproximativ 3 m, care are la capăt o micuţă piaţetă acoperită pe jumătate de pereţii stâncii. În zilele de sărbătoare, piaţa este plină de credincioşi, aceştia suindu-se şi pe scările din partea dreaptă care merg spre micul platou de deasupra bisericii şi a izvorului. Din piaţetă, prin nişte uşi din fier se intră în micuţul lăcaş săpat în stâncă şi închinat Sfintei Paraschevi. În dreapta se află altarul, despărţit de restul bisericii de o catapeteasmă mai înaltă decât un copil de grădiniţă, iar în faţă icoana făcătoare de minuni şi moaştele Sfintei Muceniţe Paraschevi.
Biserica a fost construită de lucrătorii căii ferate pe la anul 1902, drept mulţumire pentru ajutorul primit de la Sfânta Paraschevi. Se spune că mecanicul unui tren a oprit la insistenţele unei femei îmbrăcate în negru care se afla pe linia ferată. Exact în momentul următor, bucăţi mari de stâncă cad peste linia ferată. Toţi călătorii din tren coboară să-i mulţumească femeii. Dar ea dispăruse. În locul ei au găsit doar o icoană. Era icoana Sfintei Paraschevi.
În spatele grotei-biserici îşi are sursa izvorul făcător de minuni al Sfintei Paraschevi. Apa este captată şi curge într-un mic bazin special amenajat în vecinătatea bisericii. Printr-un tunel care merge spre inima stâncii şi care se tot micşorează cum te apropii de izvor, pelerinii intră pentru a lua din apa făcătoare de minuni. Sfânta Paraschevi îi ajută pe toţi cei în suferinţe şi în boli, dar mai ales pe cei care au probleme cu ochii.
Născută la Roma, primeşte sfârşitul în Grecia
Pentru prima dată, Sfânta Muceniţă Paraschevi a vindecat ochii unuia dintre prigonitorii săi, împăratul roman Antonin Piul (138-161). Când acesta a poruncit să fie aruncată într-un cazan cu smoală şi untdelemn în clocot, Sfânta Paraschevi, prin puterea lui Dumnezeu, se arătă ca şi cum se răcorea. Curios, împăratul i-a cerut să-i arunce în faţă smoală şi ulei, să vadă dacă sunt sau nu fierbinţi. Atunci sfânta i-a aruncat în faţă, iar împăratul şi-a pierdut îndată vederea. Dar, înfricoşat, a cerut sfintei să-i redea lumina ochilor. Atunci Muceniţa s-a rugat la Dumnezeu şi i-a redat vederea împăratului, care, crezând în Hristos, a eliberat-o.
Sfânta Paraschevi, născută la Roma, a venit în Tembi după ce a propovăduit pe Hristos prin mai multe cetăţi. Dregătorul cetăţii, Tarasie, a supus-o şi el la chinuri, dar şi de data aceasta sfânta a rămas nevătămată. Însă, în cele din urmă, i-a tăiat capul cu sabia în anul 140. Sfintele sale moaşte au fost învrednicite de Dumnezeu să fie vindecătoare de multe boli. Unele părţi din sfintele ei moaşte se află şi în ţara noastră, la Mănăstirea Antim din Bucureşti, la Biserica „Sfântul Vasile“ – Victoria, precum şi în alte biserici şi mănăstiri. Biserica Ortodoxă Română o prăznuieşte pe Sfânta Cuvioasă Muceniţă Paraschevi din Roma, alta decât Sfânta Cuvioasă Paraschiva de la Iaşi, la data de 26 iulie.
