Să nu fim naivi!

„În arenă nu există legi”. Există doar spectacolul – care se dă în fața unor mulțimi isterizate de voluptatea cruzimii. Arenele zilelor noastre însă nu mai sunt cu lei și gladiatori, ci cu sex – care este oferit ca spectacol public „în praful și zgomotul circului imperial”, „în lumina orbitoare a zilei” sau mai degrabă a reflectoarelor, devenind „hrană pentru mase”, observă caustic Camille Paglia, Profesor de Arte la Universitatea din Pennsylvania, o feministă dizidentă și critic al activismului LGBT. Sexul, în zilele noastre, spune ea, a devenit un soi de „spectacol de gladiatori”, în care protagoniștii pot fi heterosexuali, homosexuali, pedofili etc., nu contează, important e să aducă profit și să distreze. Și, foarte inspirat, compară epoca noastră cu ultima perioadă a Romei antice, a cărei decadență a dus inevitabil la dezastru.

Ca spectacolul să fie posibil e nevoie de o arenă, de sclavi, stăpâni de sclavi și spectatori. Dar, pentru a avea sclavii care să producă spectacolul, trebuie mai întâi desființate legile care îi garantează omului libertatea și demnitatea, confecționându-se alte legi, niște legi sofistice care denunță normalitatea ca delict și adevărul ca literatură prohibită. Astfel, mai întâi transformi societatea într-o arenă, știința, dreptul, arta, teologia în instrumente politice, și omul în sclav. După care spectacolul poate să înceapă.

Un astfel de demers juridic sofistic a fost redefinirea căsătoriei pentru a include și cuplurile gay. Procesul a început în 2001, din Olanda, și s-a extins rapid în mai toate statele Europei Occidentale, Statele Unite ale Americii, Canada, Argentina, Brazilia, Columbia, Uruguay, Australia, Africa de Sud etc. Și ce a urmat în aceste țări după redefinirea căsătoriei? A fost modificată legea adopțiilor și a fost redefinit genul.

Copiii – principala atracție 

Se pare că atracția principală a acestor spectacole din noile arene sociale sunt copiii. De aceea, primul pas făcut de toate aceste state după redefinirea căsătoriei a fost, fără excepție, acordarea dreptului de adopție pentru cuplurile homosexuale, cu toate consecințele pe care acest lucru le poate avea asupra sănătății psihosomatice a copilului. Pentru că, să nu fim naivi, homosexualitatea este strâns legată de pedofilie, iar adopțiile, de abuzarea copiilor. Ulterior s-au creat legi care să-i protejeze pe copii – culmea, de propriii lor părinți! – și să le ofere, în schimb, „eliberarea sexuală” și „drepturile sexuale” pe care să și le exercite cu alte persoane. Modificarea legii adopțiilor a condus și la modificarea regulamentelor de funcționare a serviciilor de „protecție” a copiilor, pentru a le permite să răpească minorii din familiile lor naturale, sub pretexte mai mult sau mai puțin puerile, și să-i plaseze spre adopție, cu precădere, cuplurilor gay. Un exemplu recent: la începutul lui 2018, un băiat norvegian de 12 ani a fost răpit din familie de Serviciul Barnevernet, pentru că făcea homeschooling.

În același spirit, Canada a adoptat, în 2017, Legea 89, ce reglementează activitatea serviciilor de asistență socială pentru copii, tineret și familii în așa fel încât să respecte, între altele, „sexul, orientarea sexuală, identitatea de gen și expresia de gen” (Part I: Purpose and Interpretation). De asemenea, plasarea copiilor în custodie sau adopție trebuie aleasă, între altele, astfel încât „să fie respectate (…) sexul, orientarea sexuală, identitatea de gen și expresia de gen” (Placement of children, Art. 109, 2, b). Avocații canadieni pro-familie avertizează că, prin această lege, Agențiile de Ajutorare a Copiilor devin un soi de poliție care îți intră cu forța în casă și îți răpește copiii, dacă te opui ideologiei LGBTQI și teoriei de gen.

De altfel, Ministrul canadian pentru Serviciile Copilului și Familiei, Michael Coteau, a declarat că „o formă de abuz” poate fi atunci „când un copil se identifică într-un fel, iar custodele îi spune nu”, caz în care „copilul poate fi mutat din mediul în care se află și plasat sub protecție, acolo unde încetează abuzul”. Potrivit lui Jack Fonseca, strateg politic senior al Coaliției „Campania pentru Viață”, documentul permite de facto discriminarea creștinilor care vor să adopte copii sau pur și simplu vor să-și crească copiii după propriile convingeri.

Pentru a oferi acoperire legală pedofiliei, în Olanda, vârsta consimțământului sexual a fost coborâtă la 12 ani. În aceeași țară a fost recunoscută existența unui grup de lobby pedofil (MARTIJN Union) și s-a înființat un partid al pedofililor – Partidul Iubirii Frățești, Libertății și Diversității – care susține că „copiii mai mici de 12 ani ar trebui să aibă libertatea de a face sex, a vota, a juca jocuri de noroc și a trăi cu cine vor”, deoarece „sunt în mod natural sexuali și merită dreptul să-și exprime sexualitatea cu oricine aleg să o facă”. „În loc să ne fie teamă să fim etichetați drept pedofili, trebuie să declarăm cu mândrie că sexul este bun, inclusiv sexualitatea copiilor. Trebuie să o facem de dragul copiilor!”. Iar părinții ar trebui să-l perceapă pe pedofilul care îl „iubește” pe copilul lor „ca pe un partener în creșterea băiatului”, care ar trebui „acceptat în casa lor”. Amândouă aceste organizații au fost scoase în afara legii în urma reacției vehemente a societății față de programul lor politic și mai ales după abuzarea a zeci de copii de către membrii acestora. Din același motiv s-a revenit și asupra vârstei consimțământului sexual, care a fost stabilită pentru 16 ani. Tot în Olanda circulă în prezent un manual de pedofilie care învață cum să ademenești și să abuzezi un copil, iar autoritățile încă nu sunt hotărâte să-l interzică, în numele libertății de exprimare.

O altă urmare imediată a redefinirii familiei a fost modificarea curriculum-ului pentru „Educația sexuală” în școli. Potrivit unei evaluări a consecințelor legalizării căsătoriilor gay în Marea Britanie, publicate în The Spectator Australia pe 7 septembrie 2017, copiii din clasele primare sunt învățați despre diferitele orientări și poziții sexuale, despre satisfacțiile consumului de pornografie sau despre cum să se masturbeze, iar programe TV adresate copiilor de trei ani promovează „fluiditatea de gen” ca pe un factor de stimulare a gândirii și individualității. În schimb, avertizările legate de infecțiile cu transmitere sexuală pe care le presupune promiscuitatea sunt catalogate drept „demodate”. În acest context, în momentul în care numeroși părinți au făcut cereri de a-și retrage copiii de la școală, Ministerul Educației britanic le-a refuzat categoric acest drept.

Tot în Marea Britanie, școlile religioase private sunt supuse unei evaluări draconice în acest sens. Astfel, Louise Casey, Director General al Departamentului Guvernamental pentru Evaluarea Școlară (Ofsted), a atras atenția că „nu este normal ca școlile catolice să fie homofobe și să militeze împotriva căsătoriilor gay”. Iar Școala Evreiască de Fete „Vishnitz” din Londra, aparținând comunității Hasidim, care înainte de redefinirea căsătoriei era elogios evaluată, ulterior a fost picată la evaluare pentru un singur motiv: „inadecvata promovare a homosexualității și a schimbării de gen”, motiv pentru care școala nu este în măsură să asigure „o deplină înțelegere a valorilor britanice fundamentale”, fiind amenințată cu închiderea. În aceeași situație se află alte șapte școli religioase din Regatul Unit.

Noua „medicină” și sterilizarea tinerilor 

O altă consecință imediată a redefinirii căsătoriei a fost redefinirea juridică și medicală a genului. Astfel, o primă facilitate oferită cetățenilor britanici care nu se simt confortabil cu sexul lor biologic este posibilitatea de a-și declara alt gen, printr-un simplu act întocmit la notar și fără nici o consultație medicală. Astfel, după cum remarca Roz Kaveney de la The Guardian, schimbarea genului în Marea Britanie este astăzi „aproape la fel de simplă ca schimbarea numelui printr-o  declarație la notar”.

Apoi, reeducarea de gen, care începe încă de la grădiniță, aruncă în confuzie mulți copii și tineri, care ajung să-și dorească să fie altceva decât sunt și încep să amenințe cu sinuciderea, în cazul în care nu sunt lăsați. Și, pentru a răspunde acestor false nevoi și imperative, biologia și medicina au fost reinventate. Astfel, pe baza unor presupuse studii de neuro-endocrinologie, s-a constatat că unii oameni s-au născut într-un trup greșit (I’ve got the wrong body), având creier de femeie în trup de bărbat, și viceversa. Pentru a corecta această „greșeală” a naturii, noua „medicină” își oferă generos serviciile în clinicile transgender. Aici, în urma unei precare evaluări psihologice de numai trei zile, copii și adolescenți sunt trecuți printr-un proces de stopare a pubertății, urmat de castrare și sterilizare medicală prin tratamente hormonale și intervenții chirurgicale. Fete perfect sănătoase de la 13 ani în sus, cu sau fără acordul părinților, sunt supuse unei duble mastectomii, li se extirpă uterul și li se confecționează penis și testicule din organele genitale feminine, în timp ce băieții sunt castrați, li se creează un clitoris și li se face implant de sâni cu silicon sau soluție salină. Mulți dintre acești nefericiți ajung să se sinucidă, după cum indică statisticile.

Dr. Michelle Cretella, Directorul Colegiului American al Pediatrilor, afirmă că aceste proceduri sterilizează și mutilează chirurgical niște copii care, cel mult, au unele probleme psihologice și nu trebuie decât lăsați să-și finalizeze pubertatea. Iar Dr. Quentin Van Meter, endocrinolog pediatru cu o experiență de peste treizeci de ani în domeniu, și el membru al Colegiului American al Pediatrilor, profesor universitar la două facultăți de Medicină din Atlanta, susține că medicina transgender se bazează pe ideologie, iar nu pe știință, și arată că a devenit o adevărată afacere subvenționată de stat.

Noua Inchiziție de gen 

Pentru aceste poziții, Colegiul American al Pediatrilor – înființat în 2002 ca reacție la politica pro-LGBTQI a Academiei Americane a Pediatrilor care susține, între altele, căsătoriile gay, vaccinul HPV, „protejarea” copiilor transgender, metodele contraceptive pentru adolescenți etc. – este citat de Centrul Juridic Sudist non-profit de Eradicare a Sărăciei din Statele Unite ca grup ce promovează ura (hate group). Semnificativ pentru evoluția medicinii în Statele Unite este faptul că Academia Americană a Pediatrilor numără 60.000 de membri, fiind organismul oficial care îi reprezintă pe pediatrii americani, în timp ce Colegiul American al Pediatrilor numără maxim 500 de membri, fiind marginalizat și exclus din viața academică și științifică oficială. Această disproporție nu este deloc surprinzătoare, pentru că, în Statele Unite, medicii care refuză ideologia de gen sunt concediați și li se retrage licența de practicare a profesiei, potrivit Dr. Michelle Cretella. De asemenea, însăși biologia a ajuns să fie regândită după criteriile de gen: „Astăzi, a preda la școală că femeile au ovare, iar bărbații, testicule, este considerat transfobie”, afirmă aceeași Dr. Cretella, după cum a consemna la naștere sexul unui bebeluș constituie un delict, în anumite state americane.

S-a instaurat, astfel, avertizează Camille Paglia, o adevărată „Inchiziție de gen”, care recurge la urmăriri, denunțuri, sancțiuni, denigrări pentru afirmarea publică a celor mai evidente adevăruri, și a cuprins toate domeniile publice, în special lumea academică și universitară, fiind vizate domeniile umaniste, sociologice, psihologice, dar și neuroștiințele și medicina.

Și acestea nu sunt decât câteva dintre consecințele redefinirii inclusive a „căsătoriei”. Pentru a-și proteja cetățenii de aceste plăgi, 14 state, dintre care cinci sunt membre ale Uniunii Europene, au precizat expres în Constituțiile lor definiția căsătoriei ca unire dintre un bărbat și o femeie. Este vorba de Polonia, Ungaria, Croația, Slovacia, Bulgaria, Serbia, Belarus, Georgia, Letonia, Lituania, Moldova, Muntenegru, Ucraina, Armenia. Așadar, nu suntem noi primii. Referendumul nostru nu va face decât să precizeze cine sunt soții într-o căsătorie, adică un bărbat și o femeie – așa cum este precizat și în Codul Civil în vigoare –, tocmai pentru a nu permite redefinirea acesteia în spiritul LGBTQI.

Vă puteți imagina că fiul dumneavoastră minor ar putea, într-o bună zi, să vi se ia din casă spre a fi dat spre adopție unor homosexuali? Sau să-l vedeți venind acasă cu un partener pedofil, față de care nu vă puteți opune, pentru că așa prevede legea? Sau mutilat prin castrare chimică și chirurgicală, pentru că i s-a părut, la un moment dat, că e mai atractiv să fii fată?

Dacă aceste perspective vi se par de neîndurat pentru un părinte, atunci nu lipsiți de la Referendum. Pentru că miza sunt copiii. Să nu fim naivi!

Tatiana Petrache

Sursa: familiaortodoxa.ro