ESTE NEVOIE DE UN NOU „PROCES AL DOCTORILOR INFAMIEI”?

„Procesul Doctorilor” (1946-1947) a fost cel dintâi din lungul șir de procese de la Nürnberg. Atunci au fost judecați doctorii naziști, numiți și „doctorii infamiei”¹, care au efectuat experimente pe deținuții din lagărele germane de concentrare, urmărind să descopere mecanismele biologice alecreării unei „super-rase”, care să-i asigure Germaniei naziste „dominarea lumii pentru cel puțin o mie de ani” (Adolf Hitler). Ideea experimentelor umane pe deținuți a fost cunoscută drept „soluția finală”, fiind enunțată de Adolf Eichmann la Conferința de la Wansee, pe 20 ianuarie 1942. În doctrina oficială, experimentele pe deținuți urmau să realizeze „descoperiri medicale epocale”, dar, de fapt, nu au fost decât niște crime monstruoase, menite să edifice o utopie. (T.P.)

Astfel, „doctorii infamiei” ‒ de bună voie sau cu pistolul la tâmplă, ce mai contează? ‒ au făcut transplanturi, au creat vaccinuri împotriva malariei, au încercat să găsească soluții pentru rezistența la gaze de luptă, la hipotermie etc., și chiar să creeze clone umane. Desigur, aceste experimente pe cobai umani urmăreau un „scop nobil”: invincibilitatea biologică a rasei ariene². Pentru noi, cei din ziua de azi, toate par rupte din fișa medicală a unui psihopat. Din păcate însă s-au întâmplat în realitate.

„Procesul doctorilor” s-a încheiat cu redactarea „Codului de la Nürnberg”³(1949), devenit un text fundamental pentru etica medicală, în care sunt enunțate principiile etice ale experimentelor medicale. Central este conceptul de „consimțământ informat”, definit chiar la Articolul 1: „Persoana implicată într-un experiment trebuie să aibă capacitatea legală de a-și da consimțământul, de a-și exercita puterea de alegere fără intervenția nici unui element de forță, fraudă, înșelăciune, constrângere sau de orice altă formă de coerciție. Trebuie să cunoască și să înțeleagă suficient de bine datele problemei, încât să poată lua o decizie în deplină cunoștință de cauză”. Astfel, înainte de a fi implicat în experiment, subiectul trebuie să fie informat despre „natura, durata și scopul experimentului, metoda prin care se realizează, precum și despre toate eventualele inconveniente și pericole la care să se aștepte, ca și despre posibilele efecte asupra sănătății sale”.

Experimente pentru un „supra-om” tehnologic?

Coșmarul se pare însă că revine, căci omul nu a abandonat joaca „de-a Dumnezeu”. Așadar, la început de eră digitală și transumanistă, se doresc noi experimente care să forțeze natura umană să-și depășească condiția. Pentru unii, mânați de un pathos demiurgic nestăpânit, dar și iresponsabil, scopul acesta amețitor scuză inconvenientele mijloacelor. Este nevoie de alți cobai, pentru alte experimente. De data aceasta însă procedura este mai sofisticată, iar metodele de convingere, mai elegante. Cert este că principiul „consimțământului informat” este și acum încălcat, de vreme ce este obținut prin dezinformare, constrângeri și chiar șantaj. Simplul fapt că nu suntem informați despre caracterul experimental al vaccinurilor este suficient pentru a argumenta violarea acestui principiu.

Din acest motiv, la ora actuală se desfășoară mai multe procese, ce contestă fie măsurile restrictive impuse de pandemie, fie anumite proceduri medicale, cum este vaccinarea anti-COVID-19. Un exemplu îl constituie acțiunea inițiată de un grup de 36 de profesioniști din domeniul medical, din Tirolul de Sud (Germania), reprezentați de avocata Renate Holzstein⁴. Astfel, pe 16 februarie a.c., Holzstein a formulat o acțiune în anulare împotriva deciziei Comisiei Uniunii Europene de a pune pe piață vaccinul „Comirnaty” pe bază de ARN-mesager, produs de Pfizer/BioNTech. Acțiunea a fost înregistrată cu numărul T-96-21⁵ din 17 februarie a.c. la Curtea Europeană de Justiție. Motivația de la baza acestui demers este apărarea dreptului fundamental al omului de a i se proteja sănătatea și integritatea fizică, în contextul uriașelor presiuni de vaccinare la care este supusă astăzi populația Uniunii Europene.

În acest proces, obiectul contestării este vaccinul anti-COVID-19 pe bază de ARN-mesager, ce conține substanța „Comirnaty”, produsă de firma de biotehnologie BioNTech din Mainz – prima substanță de acest gen aprobată de Comisia Europeană drept vaccin. Este un produs de inginerie genetică și, potrivit textului reclamației, nu are „absolut nimic de-a face cu vaccinurile convenționale”. „Celelalte două substanțe aprobate ca vaccinuri pentru companiile Moderna și AstraZeneca au, de asemenea, un caracter experimental”, arată Holzeisen. Acțiuni similare vor fi demarate în curând și împotriva aprobărilor pentru vaccinurile Moderna și AstraZeneca.

Demersul Renatei Holzstein se bazează pe o sinteză a riscurilor medicale, realizată de Vanessa Schmidt-Krüger, specialist german în biologie celulară⁶. Schmidt-Krüger afirmă că noua tehnologie prezintă riscuri de toxicitate, în condițiile în care Pfizer/BioNTech nu a efectuat nici un studiu al modului în care nanoparticulele lipidice injectate pot afecta persoanele vaccinate. Până în prezent, experimentele cu nanoparticule au fost efectuate numai pe cobai. S-a constatat astfel că nanoparticulele lipidice duc la deteriorarea ADN-ului, și chiar la cancer pulmonar. Acest lucru s-a văzut la cobai, după ce nanoparticulele au ajuns la plămâni, prin inhalare. De asemenea, nanoparticulele lipidice au afectat alimentarea cu oxigen a animalelor. „Dacă sunt transportate în sânge, nanoparticulele pot provoca tromboză sau hemoliză, printre altele”, a mai explicat Schmidt-Krüger. Acest lucru ar putea fi deosebit de periculos pentru persoanele cu afecțiuni cardiace. „Dacă un mușchi al inimii este alimentat insuficient cu oxigen, acesta poate duce rapid la un atac de cord”, a spus ea. În concluzie, „raportul beneficiu-risc trebuie să fie pozitiv”, atunci când se lansează pe piață un nou produs farmaceutic.

În virtutea acestor argumente, Renate Holzeisen va susține în instanță dreptul clienților săi de a refuza vaccinarea. Presiunea care se exercită asupra lor este foarte mare și se manifestă fie prin intimidări de natură morală și socială, fie prin reglementări ce țin de legislația muncii. Potrivit avocatei, agresiunea împotriva celor care nu doresc vaccinarea experimentală a atins recent un punct culminant în Italia, unde virologul oficial al guvernului italian, Prof. Roberto Burioni, a afirmat că vaccinul este singura cale de evitare a carantinelor. „S-au depășit demult limitele toleranței”, comentează avocata, care activează și în instanțele italiene.

„Încălcările legislației UE actuale privind aprobarea medicamentelor sunt atât de grave”, susține ea, „încât se impune suspendarea imediată a autorizației de introducere pe piață a acestor vaccinuri”, dacă Comunitatea Europeană se mai dorește un garant al drepturilor fundamentale ale cetățenilor, așa cum o obligă Carta Drepturilor Fundamentele a Uniunii Europe. Renate Holzeisen consideră că solicitarea de anulare are sorți de izbândă și se așteaptă ca acțiunea să încurajeze intervenții similare și în alte state membre.

Criză medicală sau scandal de fraudă?

Acest demers se înscrie într-unul mai amplu de contestare a pandemiei, inițiat de o coaliție internațională de juriști, mobilizată în principal în urma apelului⁷ adresat de cunoscutul jurist Robert F. Kennedy jr. către 100.000 de avocați, în care îi îndeamnă să lupte pentru apărarea drepturilor individuale. Un colaborator al acestuia este avocatul americano-german Reiner Füllmich⁸, unul dintre cei patru fondatori ai Fundației berlineze „Comitetul de Investigație Corona”⁹. Fundația își propune să găsească răspunsuri la întrebările critice legate de criza medicală, pe care o consideră mai degrabă un scandal de fraudă fără precedent. „Comitetul de Investigație Corona” a fost întemeiat pe 10 iulie 2020 și numără printre membrii săi avocați, medici și oameni de știință, care au ajuns la concluzia că COVID-19 este cea mai mare crimă împotriva umanității pe care a cunoscut-o vreodată istoria. „Responsabilii pentru scandalul fraudelor Corona trebuie urmăriți penal pentru crime împotriva umanității și daune civile”, susține Reiner Füllmich.

Este important de reținut că Reiner Füllmich are în spate o experiență de succes în procese legate de scandaluri de fraudă, el fiind cel care a reușit să condamne gigantul Volkswagen¹⁰ în cazul convertoarelor catalitice. Tot el a câștigat un proces împotriva multinaționalei Deutsche Bank¹¹, ca și împotriva companiei internaționale de transport „Kühne + Nagel”¹². Potrivit lui Füllmich însă, fraudele marilor companii germane de care s-a ocupat sunt nesemnificative în comparație cu daunele pe care le-a provocat și continuă să le provoace așa-zisa „criză COVID-19”, pe care propune să o numim mai degrabă „scandalul COVID-19”. Tot Füllmich, în fruntea unei echipe de avocați, a început un amplu demers juridic de obținere a unor despăgubiri pentru cei prejudiciați de acest „scandal de fraudă”, încurajând populația germană să adreseze asemenea sesizări și plângeri pe platforma Corona-schadensersatzklage.de.

„Comitetul de Investigație Corona” a inițiat, de asemenea, o comisie privată de anchetă a măsurilor COVID-19 la nivel internațional. „Audierile a o sută de oameni de știință, medici, economiști, juriști de renume internațional, desfășurate de comisia de anchetă din Berlin asupra afacerii COVID-19, începând din 07/10/2020, au arătat cu o probabilitate apropiată de certitudine că scandalul COVID-19 nu este o problemă de sănătate. Este vorba, mai degrabă, de o încercare de consolidare a puterii Forumului de la Davos, care se realizează prin transferul de capital de la populație către membrii forumului, ca urmare a ruinării întreprinderilor mici și mijlocii”, susține Füllmich. Acțiunile concertate ale coaliției independente de juriști a demarat la New York un proces de evaluare a eficacității testelor PCR, în baza cărora s-au decretat carantinele. Concomitent, sunt pe rol și alte acțiuni juridice de contestare a măsurilor restrictive în Germania, Canada, Australia, Austria, acțiuni înaintate la Curtea Internațională de Justiție sau la Curtea Europeană de Justiție.

„Injecțiile cu substanțe experimentale deghizate în vaccinuri provoacă la scară largă daune grave, chiar fatale. Populația lumii este folosită drept cobai pentru aceste seruri experimentale. Pentru a crea panică, au fost introduse măsuri de izolare periculoase și dăunătoare, impunându-se obligativitatea, inutilă și periculoasă, a purtării măștii și distanțarea socială, la rândul ei inutilă și contraproductivă. Astfel a fost pregătită populația pentru injectare”, explică Füllmich. „Între timp, tot mai mulți oameni, nu numai avocați, cer, pe lângă stoparea imediată a acestor măsuri criminale, o examinare juridică a faptelor de către un tribunal internațional independent, după modelul celui de la Nürnberg”, continuă el.

Recuperarea drepturilor fundamentale

În același spirit acționează și „Comitetul german de Investigație Extraparlamentară Corona”¹³, care și-a demarat acțiunile în condițiile în care Bundestag-ul german a refuzat înființarea unei comisii parlamentare de investigare a măsurilor luate în pandemie¹⁴. De asemenea, un comitet similar de investigație a fost înființat în Austria¹⁵. Bazându-se pe constatările Curții Constituționale a Austriei din iulie și octombrie 2020, potrivit cărora principalele dispoziții ale ordonanțelor „Corona” au fost ilegale și nu impun obligativitatea aplicării lor, comitetul austriac încurajează, la rândul său, solicitarea de despăgubiri de către cei afectați de măsurile abuzive. Printre acestea, enumeră abordarea diferențiată a domeniilor de afaceri, închiderea afacerilor gastronomice, interzicerea evenimentelor cu mai mult de 10 persoane, interdicția de a participa la adunări publice, purtarea obligatorie a unei măști în locuri publice și în camere închise. „Întrucât ordonanțele nu au fost documentate, dosarele de ordonanță sunt practic nule. Se poate concluziona că toate prevederile ordonanțelor au fost și sunt ilegale. Rezultă că prima carantină și ordonanțele succesive au fost ilegale, și toate închiderile de întreprinderi din Austria au fost, de asemenea, ilegale. Așadar, Republica Austriei este obligată să plătească daune persoanelor vătămate, în temeiul Legii privind răspunderea oficială”¹⁶.

Procedura de depunere a plângerilor a fost demarată în ianuarie 2021, iar suportul juridic este asigurat de platforma austriacă „Avocați pentru drepturile fundamentale” („Rechtsanwälte für Grundrechte“, https://www.afa-zone.at), întemeiată în martie 2020, cu scopul de a apăra „libertatea și democrația, statul de drept și populația care dorește să-i fie garantate drepturile”, în contextul măsurilor luate în timpul pandemiei de coronavirus.

Pentru a pune capăt utopiei demiurgice naziste, a fost nevoie de un război devastator și o înfrângere rușinoasă. Pentru a pune capăt utopiei comuniste, a fost nevoie de multe decenii de suferință și un adevărat Holocaust roșu. Să sperăm că utopia transumanistă va putea fi oprită prin vigilența noastră, prin acțiuni ferme și curajoase din partea fiecăruia, dar mai ales ale medicilor și juriștilor noștri, de care depinde edificarea acestei utopii sau, dimpotrivă, destrămarea ei, asemenea unui coșmar nocturn.

Tatiana Petrache