„Ştim Cui credem şi Cine-i la cârmă!”
Din ce în ce mai multe conştiinţe se clatină în jurul nostru sub imperiul atâtor ameninţări. Dar şi în alte epoci România a cunoscut clătinare, teamă, îngrijorare. Mai ales creştinii au fost ţinta predilectă a acuzelor şi a persecuţiilor. Mulţi se întreabă: „Oare cum să ne poziţionăm?” Aşa cum s-au poziţionat şi în alte vremuri creştinii – cu nădejde în Domnul, Care conduce istoria şi nu ne lasă să pierim. Aşadar, iarăşi înapoi în istorie.
La 22 iulie 1946, Poliţia Făgăraş primeşte o notă informativă referitoare la o predică a Cuviosului Părinte Arsenie Boca. Deşi puterea comunistă nu preluase încă toate pârghiile, infiltrarea se făcuse în toate domeniile de activitate. În rezumatul informatorului, conţinutul predicii din ziua de prăznuire a Sfântului Ilie cuprinde următoarea parabolă: „La o stână de oi a venit odată o haită de lupi, care erau în număr de 80% faţă de oile care se aflau în acea stână. Toţi oamenii se aşteptau ca lupii să sfâşie oile, însă Mântuitorul le-a spus să nu aibă nici o grijă, căci oile vor fi acelea care-i vor sfâşia pe lupi şi nu lupii pe oi, voind a arăta prin aceasta credincioşilor că tot aşa se va întâmpla şi cu România care, astăzi, este sub puterea celor fără de Dumnezeu” (Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securităţii, vol. 1, Editura Agnos, Sibiu, 2013, p. 100).
Informatorul observă că parabola rămăsese fără interpretare, cuviosul lăsând intenţionat ca fiecare să priceapă tâlcul ei. Aşa că el însuşi propune o grilă de înţelegere: „Credincioşii, deşi mai puţini la număr, nu vor fi suprimaţi de puterea numerică a celor lepădaţi de credinţă, atât timp cât vor sta strânşi în jurul Bisericii” (p. 105).
Şi atunci, în vara anului 1946, România traversa o perioadă critică. Statul juridic se clătina din temelii, fiind tot mai izolat, pentru a face loc statului totalitarist. „Dar minunea lui Dumnezeu e că oile biruie lupii”, spune Cuviosul Părinte Arsenie, care lămureşte în altă parte tâlcul parabolei. „Unii din talentaţi n-au vrut să-L recunoască de Stăpân, 80% au făcut rebeliune împotriva Stăpânului averii. Aceştia sunt cei care socotesc că sunt ale lor darurile date de Dumnezeu” (Părintele Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Charisma, Deva, 2015, p. 279).
Istoriile interferează. Astăzi, oile reprezintă tot 20%. Ne asumăm acest procent. Suntem puţini, dar asta nu trebuie să ne îngrijoreze, fiindcă nu noi suntem cei care ne purtăm de grijă, ci Domnul. Noi doar socotim că toate cele ce le avem, de la Domnul sunt, iar nu de la noi. De aceea, de la El şi aşteptăm izbăvirea. Omeneşte gândind, nu găsim o soluţie la ieşirea din această criză a bolii şi a morţii. Dar Domnul spune să nu avem grijă, fiindcă, în pofida statisticilor, oile îi vor sfâşia pe lupi.
Deocamdată, se caută vinovaţi. Şi vom suferi tot felul de învinuiri, aşa cum şi înaintaşii noştri au răbdat. Aceasta este calea. „Când puterii politice, în persoana împăratului din Roma sau Bizanţ, i se suia mândria luciferică la minte, pretindea poporului nu numai supunere, ci şi închinare. Creştinii însă nu se închinau la idoli. Zeul împărat se ciocnea astfel de Dumnezeul creştinilor şi, fiindcă nu-L putea înlătura din cale, ucidea pe creştini fără judecată, îi ardea de vii, îi răstignea pe cruce; creştinii, fără să aibă vreo vină, cu răbdarea lor, scoteau din minţi pe zeul mincinos. Se întâmpla vreo nenorocire? Creştinii sunt de vină!” (Cărarea Împărăţiei, p. 280).
În România de astăzi, valorile noastre intră în conflict cu cele care nu-L iau în calcul pe Domnul. Noi ne smerim, dar nu renunţăm la valorile noastre, chiar dacă atitudinea aceasta îi înfurie pe cei mulţi şi puternici. Acuzaţi, învinuiţi, stigmatizaţi, dar cu nădejde vie că suntem ai lui Hristos. „Să nu descurajeze mieii, văzând colţii lupilor rânjind, fiindcă stă mărturie istoria: lupii n-au putut mânca mieii, căci nu suntem «aruncaţi în lume», ca ai lumii, ci suntem trimişi: plini de Sens şi Adevăr, să transfigurăm lumea” (Părintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 152).
Cu adevărat, avem nevoie de o Românie transfigurată. Iar aceasta este misiunea noastră – să mărturisim valorile noastre într-o societate sălbăticită: Adevărul, libertatea, cultura Duhului, demnitatea, jertfa. Pe toate acestea le contrapunem minciunii şi îngrădirilor de tot felul, culturii morţii, echivocului şi compromisurilor ce se nasc atunci când nu suntem în stare de a păşi pe drumul Crucii. Noi, creştinii, luptăm pentru o Românie înnoită, cu conştiinţa că păcatul de ieri a creat fiarele de astăzi. Cuviosul Părinte Arsenie spune că aşa s-a ajuns la „natura de lup” şi la „sfâşiere”, iar noi vedem că anarhia lăuntrică naşte marile crize ale omenirii.
Mulţi se clatină, văzând că suntem atât de puţini, ca şi cum în mulţime ar sta nădejdea noastră. Mulţi se clatină, văzând atâta moarte în jur, ca şi cum zilele noastre mărunte ar fi un ideal. Iar noi, deşi suntem făpturi slabe, în Domnul nădejdea nu slăbim. „Aceasta explică minunea că mieii au biruit lupii: Mielul lui Dumnezeu era cu ei”.
Sergiu Ciocârlan
Sursa: ziarullumina.ro
