Două copii ale icoanelor făcătoare de minuni ale Maicii Domnului de la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos (Grecia), PARAMYTHIA (Mângâietoarea) și VIMATARISSA (Altărița), se află permanent la închinare în biserica enoriei Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul, din Coslada (Spania).
Două copii ale icoanelor făcătoare de minuni ale Maicii Domnului de la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos (Grecia), PARAMYTHIA (Mângâietoarea) și VIMATARISSA (Altărița), se află permanent la închinare în biserica enoriei Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul, din Coslada (Spania).
ICOANA MAICII DOMNULUI PARAMYTHIA (Mângâietoarea) este o frescă din secolul al XIV-lea, care s-a aflat pe zidul exterior al bisericii mari a Mănăstirii Vatoped. După săvârşirea minunii din 21 ianuarie 1320, când a salvat obştea şi mănăstirea de la pieire, icoana a fost strămutată în stânga bisericii mari, într-un paraclis închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
În Sfântul Munte există o rânduială, anume: cheile de la poarta mănăstirii se aşază la icoana Maicii Domnului, arătând astfel purtarea de grijă şi egumenia Maicii Domnului în mănăstirile aghiorite; poarta mănăstirilor aghiorite se deschide la răsăritul soarelui şi se închide la apus, când portarul dă cheile stareţului, iar stareţul le aşază la icoana Maicii Domnului.
La 21 ianuarie 1320, când unul din stareţii mănăstirii, după tradiţie, Stareţul Ghenadie, a mers să ia cheile mănăstirii de la icoana Maicii Domnului, Maica Domnului i-a vorbit, spunându-i: „Astăzi nu deschideţi porţile mănăstirii, pentru că vor năvăli piraţii!”. Monahii au alergat spre ziduri, de unde au văzut cum pirații încercuiseră mănăstirea și așteptau momentul deschiderii porții pentru a năvăli înăuntru și a o prăda. Prin intervenția minunată a Maicii Domnului, mănăstirea a fost izbăvită de urgia piraților. De atunci, în icoană au rămas întipărite aceste ultime mișcări ale feței Dumnezeiescului Prunc și ale Maicii Sale. Icoana este cinstită în mod deosebit în ziua de 21 ianuarie în fiecare an.
De icoana MAICII DOMNULUI VIMATARISSA este legată o minune petrecută în secolul al X-lea. În vremea unui atac al piraților arabi asupra mănăstirii, ierodiaconul Sava apucase să ascundă icoana Maicii Domnului, aruncând-o în fântâna Sfântului Altar, împreună cu Crucea lui Constantin cel Mare și cu o făclie aprinsă ce ardea întotdeauna înaintea icoanei Născătoarei de Dumnezeu. Nu a reușit, însă, să scape și el însuși de urgia cotropitorilor, care l-au prins și l-au vândut rob în Creta.
Când, după șaptezeci de ani, în vremea împăratului Nichifor Focas, Creta s-a izbăvit de pirați, și-a recăpătat libertatea și Cuviosul Sava care, fiind acum la adânci bătrâneți, s-a întors în Mănăstirea sa de metanie. Aici i-a arătat egumenului Nicolae locul în care trebuia săpat pentru a descoperi vechea fântână a Altarului în care, o!, minune, au găsit icoana și Crucea plutind drepte deasupra apei, iar lumânarea încă aprinsă, așa cum fusese lăsată cu șaptezeci de ani în urmă!
Cu alte cuvinte, se petrecuse o îndoită minune: sfintele odoare aruncate în apă nu suferiseră vreo stricăciune, prin purtarea de grijă a Maicii Domnului, iar lumânarea ardea de șaptezeci de ani fără a se stinge! De atunci, în amintirea minunii, în fiecare luni seara se cântă Paraclisul Maicii Domnului, iar în fiecare zi de miercuri se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie în katholikonul (biserica mare, centrală) Mănăstirii.
În cadrul litaniilor Mănăstirii Vatoped, această icoană a Maicii Domnului ocupă locul de cinste. În ziua prăznuirii sale, în marțea din Săptămâna Luminată, are loc procesiune cu Sfânta icoană în jurul Mănăstirii. De asemenea, în ziua de prăznuire a Sfântului Ilie și de Bobotează, icoana este purtată în procesiune.