„Praznic luminos” – spectacol de colinde în parohie

Duminică seara, 23 decembrie a.c., la ora 18.00, copiii şi tinerii parohiei au prezentat spectacolul de colinde şi poezie religioasă “Praznic luminos”. Au fost interpretate colinde şi cântări specifice praznicului Naşterii Domnului: Catavasiile, colinde, precum: O ce veste minunată!, Noi în seara de Crăciun!, Oaspeţi cu azur în gene, La poartă la Ştefan Vodă, Trei crai de la răsărit, Asta-i casa cea frumoasă, Veniţi cu toţii!, Scoală, scoală, gazdă bună…, Toată obştea creştinească şi alte colinde şi imne specifice.

La sfârşitul concertului, Moş Crăciun a împărţit cu generozitate daruri copiilor. Prin acest gest am încercat să aducem pe Dumnezeu, măcar pentru o clipă, în inimile celor prezenţi. În cuvântul său, părintele paroh a menţionat: O povestioară spune că în timpul Primului război mondial, pe un câmp, se dădea o luptă între două divizii duşmane. Era spre seară, iar atmosfera era încărcată numai cu gloanţe, explozii, praf şi multă ură. Un adevărat iad. În acel câmp, stingheră, se afla o casă în care locuia o familie de păstori. În acea seară, tatăl era plecat de acasă, iar mama încerca să-şi protejeze şi să-şi ascundă cei 5 copii ai săi. La un moment dat, fiul cel mai mic, care abia învăţase să meargă în picioare, scăpă de sub observaţia mamei şi ieşi încetişor afară. Nu ştia ce-i acela război, aşa că înainta încrezător spre mijlocul frontului. Soldaţii îl observă şi, rând pe rând, încetează să mai tragă. Nu poţi să tragi într-un copil! Aşa că, pentru un minut, peste iadul de acolo, se aşternu liniştea. Praful se ridică, iar cerul se văzu clar pentru prima dată în ziua aceea. Copilul se opreşte, se uită mirat în jur, după care se întoarce. Intră în casă, iar soldaţii încep din nou să tragă. Spus în cuvinte puţine, pentru mine aceasta a însemnat şi înseamnă evenimentul Crăciunului: într-o lume plină de ură şi duşmănie, într-o lume care semăna şi seamănă încă adesea cu iadul, un Copilaş iese din Casa Tatălui şi, preţ de câteva clipe, ne dezarmează. Ne face să tăcem şi ne lasă să privim cerul. Ştiu că în curând acest Copil se va reîntoarce în casă, ieslea va dispărea din nou, brazii se vor despodobi, iar colindele vor fi înlocuite iarăşi cu… Şi ştiu că din acel moment vom lua din nou armele şi vom reîncepe să tragem, să facem gălăgie şi mizerie, să urâm şi să ne luptăm unii cu alţii. Dar vă invit ca acum, când armele noastre tac, să vedem ce reprezintă de fapt pentru noi Crăciunul?

Pentru că, deşi Iisus s-a născut odată pentru totdeauna şi pentru toţi acum două milenii la Betleem, pentru mine, anul acesta se naşte astăzi, aici unde îmi este inima… Spus simplu, fără a face prea multă teologie, aceasta înseamnă naşterea lui Hristos pentru mine, astăzi: pacea sufletului, căldura familiei, împăcarea cu ceilalţi şi vederea lui Dumnezeu. De aceea s-a născut Hristos în această lume şi aşa arată lumea mântuită de El: o lume a păcii, a iubirii, a liniştii, a împăcării şi a iertării. Întrebare: vă place această lume? Vă place cum arătăm şi cum ne simţim de Crăciun? Dacă da, atunci de ce intră atât de greu în mintea noastră faptul că de noi ţine ca lumea să arate astfel? Cine am vrea să facă pace în lume? Cine am vrea să ierte în locul nostru? Cine am vrea să aducă linişte în propria familie? Cine am vrea să privească cu ochii noştri spre Dumnezeu? Dumnezeu este Calea, ne arată Calea şi ne dă putere să mergem pe ea, dar nu poate păşi în locul nostru. De aceea vă întreb din nou: vă place sărbătoarea Crăciunului? Dacă da, vă rog ca atunci când Copilul va reintra în casă, când ieslea va dispărea, când brazii se vor despodobi şi când colindele vor înceta, vă rog, nu puneţi din nou mâna pe arme.

Vă doresc tuturor, din inimă, ca anul acesta, de Crăciun, să aveţi pace în suflet, căldură în familie, împăcare cu ceilalţi şi privirea spre Dumnezeu. Şi, mai ales, vă doresc să le aveţi nu doar astăzi, mâine şi poimâine, ci până la anul pe timpul acesta. Hristos Se naşte, slăviţi-l! La mulţi ani!

Mulţumesc neobosiţilor colindători, care au învins oboseala programului zilnic şi s-au ostoit la repetiţii, protopsaltului parohiei, George Bucurică, copiilor, părinţilor şi tuturor celor ce au făcut câte ceva ca sărbătoarea să fie pregătită cum se cuvine! Vă îmbrăţişez cu drag şi vă rămân recunoscător!

Mai multe fotografii de la eveniment puteţi vedea pe albumul picasa al parohiei.