Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” - Coslada (Spania)
Parroquia “San Nectario el Taumaturgo”-Coslada/Romanian Orthodox Parish "St. Nectarios, the Healer"-Coslada

Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei

Parohia "Sf. Nectarie Taumaturgul" - Coslada, Spania

Parroquia "San Nectario, El Taumaturgo" - Coslada

Romanian Orthodox Parish "St. Nectarios, The Healer" - Coslada

  • Prima pagina
  • Episcopul locului
  • Istoricul parohiei
  • Viaţa Sfântului Nectarie
  • Taine și ierurgii
    • Botezul
    • Cununia
    • Îndrumar de spovedanie
    • Parastasul
    • Spovedania
  • Familia preotului
  • Şcoala parohială
  • Programul liturgic
  • Contact
  • Español
23 octombrie 2015

Bătrânul Grigorie, ucenic la oameni nevoitori

admin_nec Uncategorized

gr-dox-INPărintele Grigorie, Stareţul Mânăstirii Dohiariu din Sfântul Munte Athos, are un chip adânc brăzdat de ridurile nevoinţelor duhovniceşti şi trupeşti. Cartea care apare acum în traducere românească explică acest chip al nevoinţei neîntrerupte. Părintele a ucenicit o viaţă întreagă pe lângă oameni nevoitori, începând cu frageda pruncie şi ajungând până la condiţia de monah şi stareţ atonit. Darul uceniciei neîntrerupte, adică a fi deschis la a învăţa continuu şi încă de la cei mai simpli oameni din jurul tău, este un dar specific oamenilor cu adevărat smeriţi. Chipurile de oameni nevoitori, pe care Părintele Grigorie nu numai că i-a cunoscut, ci i-a păstrat în mintea şi în inima dânsului ca pe icoane vii ale unei virtuţi sau a alteia şi pe care îi zugrăveşte în cartea de faţă, nu sunt întâlnite frecvent în literatura noastră. Atenţia Părintelui Grigorie a fost tot timpul îndreptată spre cele smerite, spre cele simple, spre cele sărăcăcioase, spre cele nevoiaşe, spre atitudini şi gesturi de viaţă, din care nu a încetat a învăţa, descoperind în ele adevărul căii ce duce la Dumnezeu şi-l împlineşte pe om.

A ucenicit o viaţă, cu bună ştiinţă, nu la picioarele vreunui Gamaliel, ci la picioarele unor anonime făpturi ale lui Dumnezeu care au ieşit la liman silindu-şi neîncetat firea. Lecţia ostenelii avea să devină fundamentală şi pentru părintele duhovnicesc şi stareţul Grigorie. Obştea Mânăstirii Dohiariu este croită după chipul său, iar chipul său este croit după chipul celor de la care a învăţat cu răbdare osteneala şi silirea firii. La Mânăstirea Dohiariu toate treburile, şi cele grele şi obositoare, nu sunt făcute de argaţi, ci de obştea monahilor, în fruntea căreia se află întotdeauna Bătrânul Stareţ Grigorie, care adeseori rămânând singur, după retragerea discretă a fraţilor, doborâţi de oboseală, îşi zice: „Iar m-au părăsit şi m-au lăsat singur, ucenicii mei!” În tinereţe l-a auzit pe Bătrânul Amfilohie din Patmos spunând: „Cu monah care nu munceşte n-am avut de-a face şi nu vreau să mă însoţesc”, şi a făcut din asta un crez.

Silirea firii, osteneala, nevoinţa sunt cuvintele cheie care desluşesc înţelesul vieţii omului ce-L descoperă pe Dumnezeu şi râvneşte a nu-L pierde şi a nu se lepăda de El. Cartea Părintelui este un imn închinat nevoinţei şi silirii firii. Memoria lui reţine din copilărie chipul celor ce se nevoiau şi învaţă temeinic lecţia ostenelii. „De mic copil am auzit ce spune Cuviosul Ioan Sinaitul: Monahul este o silire continuă a firii. Şi răposata mea bunică, Zaharo, îmi spunea mereu proverbul: Noaptea şi zorile m-au făcut ostenitoare. Dacă te aştepţi să te descurci numai cu munca din vremea zilei, greşeşti. Această virtute a silirii am admirat-o şi am iubit-o mai înainte de a o cunoaşte. Şi continui să o doresc ca pe ceva care se potriveşte firii mele mai mult decât orice… Atât de mare folos mi-a adus această nevoinţă încât m-am gândit să dedic acest capitol câtorva oameni, pe care i-am cunoscut a fi sau despre care am auzit că se silesc pe ei înşişi, indiferent dacă au fost monahi sau mireni.” Alte imaginii din anii copilăriei îi întăresc convingerea: „Am văzut mame cu mulţi copii întorcându-se de la râu mai înainte de ivitul zorilor, cu coşul de rufe pe umăr şi cu fusta îmbibată de apa rece. Se duceau întotdeauna noaptea ca să câştige timp, să ajungă la prunci mai înainte de a se trezi.”

Fără îndoială, va fi învăţat multe şi din cărţi Bătrânul Grigorie, dar lucrurile fundamentale pentru viaţă le-a deprins din exemplul celor în jurul cărora s-a aflat de-a lungul vieţii. A peregrinat mult şi a fost înzestrat de Dumnezeu cu darul citirii în cartea vieţii.

Gustând din cele mai amare şi chinuitoare aspecte ale vieţii sale şi ale semenilor Părintele Grigorie nu-şi îngăduie să înfrumuseţeze în vreun fel lumea, pe oameni şi lucrurile despre care povesteşte. Este realist, vede cu durere lumea aşa cum este ea. Francheţea, sinceritatea, deschiderea, lipsa oricărei tendinţe de a cosmetiza realitatea sau de a ocoli aspectele mai puţin frumoase ale vieţii fac din cartea aceasta una din cele mai frumoase şi mai cuceritoare prin realismul ei, ilustrat în icoane ale oamenilor în luptă cu neputinţele, cu slăbiciunile, cu ispitele lor şi ale semenilor lor. Dominant în paginile cărţi este chipul luptător şi nevoitor, ostoit de provocările vieţii, deseori biruit de slăbiciuni şi de ispite, căzut, nicidecum chipul biruitor, ajuns la liman, odihnit. O face atât de frecvent încât simte nevoia să se justifice către cititor: „Monahul Nichifor a fost ispitit mult de către satana în pustiul Kuvari. A fost cernit precum grâul şi prăjit precum ceapa în tigaie. Descriind viaţa unui cuvios, dacă nu scriem despre ispitele lui, biografia lui nu este adevărată. Dacă scoţi din viaţa Sfântului Antonie cel Mare ispitele lui din pustie, ce mai rămâne? Pe vremuri, nu spuneam „Să citim viaţa lui Antonie cel Mare” ci „ispitele lui Antonie cel Mare”. Ispitele nu diminuează cu nimic valoarea omului lui Dumnezeu. Viaţa creştinului nu constă numai în vederi dumnezeieşti şi înălţări la cer, ci şi în coborâri până în părţile cele mai de jos ale iadului. Sfinţii nu sunt oamenii care au privilegiul de a fi neispitiţi, ci sunt cei care sunt ispitiţi mai mult decât ceilalţi şi au puterea să lupte şi să sufere pentru Împărăţia lui Dumnezeu orice necaz şi strâmtorare şi chiar să şi moară pentru ea.”

În cel mai autentic duh evanghelic, Bătrânul Grigorie înfăţişează neputinţele şi greşelile celorlalţi şi pe ale sale, cu nădejdea şi credinţa că aceasta este condiţia adevărată a omului. Nu profilul omului de succes este în atenţia Părintelui, ci al omului care greşeşte frecvent, dar se căieşte pentru greşelile lui, oricât de multe şi repetate ar fi. Despre sine însuşi spune: „Hotărârile mele le-am luat mereu după o atentă chibzuire, mult timp şi multe rugăciuni… Cu toate acestea, pentru multe hotărâri mi-a părut rău şi am plâns mai cu amar decât Apostolul Petru. Deşi Dumnezeu îmi vorbea prin semne, o dată şi de două ori, eu totuşi întreprindeam ceea ce hotărâsem, cu consecinţa de a gusta amărăciuni şi supărări.” Este nemilos cu sine, ca stareţ, şi cu cei asemenea sieşi, care au primit ascultări de a îndruma pe alţii: „Sunt lucruri care întristează, însă trebuie să fie spuse şi acestea, pentru a se adeveri micimea noastră, a noastră a egumenilor. De multe ori înşişi cei care conduc în Biserică, în loc să devină aprinzători de candele spre veşnicie, ajung stingători de candele şi nu numai… Dumnezeu ne-a pus făclii în Biserică, după cum spune Sfântul Isidor, însă noi ne-am stins şi ne-am uscat mai înainte de a lumina.”

Francheţea Părintelui este debordantă. Vorbind despre unul dintre primii monahi, monahul Teoctist din Patmos, mult îmbunătăţit, de la care a învăţat multe, nu va ezita să mărturisească faptul că atunci când povestea lucrurile le înflorea: „Monahul Teoctist nu făcuse multă şcoală, însă îi plăcea să studieze. Îi plăcea foarte mult să istorisească. Toate povestirile şi tradiţiile nescrise pe care le ştiu despre Patmos le-am auzit de la acest bătrân. Exagera. Miezul istorisirilor sale era adevărat, însă înfloriturile erau ale lui Teoctist. Erau însă aşa de bine alcătuite, încât este greu să mai deosebeşti faptele în sine de împodobirea lor.”

La fel însă va consemna şi darurile şi nevoinţele monahilor. Iată mărturia Părintelui Macarie, unul din smeriţii învăţători la care a ucenicit, direct sau indirect autorul nostru şi care ajunge prin nemărginită nevoinţă la graniţa stării de rugăciune nerostită, îndumnezeită. Întrebat de autor cum se roagă atunci când îşi împlineşte canonul, el răspunde: ”La început fac metanii până obosesc. După aceea parcurg şiragul mătăniilor de trei ori zicând rugăciunea vameşului (Dumnezeule, milostiv fi mie, păcătosului) de trei ori cu mărturisirea tâlharului (Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta) după aceea câte un şirag cu Rugăciunea lui Iisus, cu rugăciuni către Preasfânta, către Teologul şi către Cuviosul Hristodul şi după aceea mă rog cât mă ţin puterile. Am auzit de la bătrânul Macarie că în afară de rugăciune mai există şi o altă stare, atunci când rugăciunea încetează şi mintea se cufundă în altă trăire. Nu am reuşit niciodată acest lucru, însă nu mă îndoiesc de această stare, pentru că văd în mine, pe măsură ce continui să mă rog, o deschidere către ceva dumnezeiesc, pe care însă nu pot să ţi-o descriu.”

Personajele Părintelui Grigorie sunt culese din lumea aceasta chinuită şi îndurerată. El însuşi este personajul principal, deşi nu se regăseşte în titlul niciunui capitol sau subcapitol al cărţii. Se regăseşte însă peste tot ca veritabil ucenic al oamenilor şi situaţiilor pe care le-a trăit şi le povesteşte. Chipurile şi evenimentele surprinse în carte sunt recapitulate în propria viaţă. Ecoul învăţăturilor desprinse din viaţa celorlalţi se regăseşte continuu în viaţa sa. Un ucenic perpetuu, dispus să înveţe continuu de la cei pe care Dumnezeu îi scoate în calea sa. Un iubitor de oameni, care a ajuns la înţelegerea adevărului că raiul sunt cei de lângă tine: „Când îmi readuc în memorie aceste persoane, de care ne leagă dragostea lui Hristos, uit de mine însumi şi simt bucuria vieţii, ca pe o pregustare adevărată a Raiului.”

Prezentarea respectă cronologia vieţii sale şi locurile în care s-a nevoit, începând de la vârsta de doisprezece ani, la şcoală în Patmos, insula Apocalipsei, apoi pe rând, ca monah, în insula Paros, la Mânăstirea Longovarda, pe care o numeşte „mama mea” pentru că, aşa cum probează cu însăşi viaţa sa, „mamă nu este numai cea care zămisleşte, naşte şi alăptează, dar şi aceea care are grijă de micile făpturi fără apărare în faţa primejdiilor. Imediat ce am început să călătoresc, Mănăstirea Longovarda a fost pentru mine curtea vieţii mele.” Monahii „vechi” din Longovarda, care nu şi-au deschis în nici un fel poarta civilizaţiei moderne, „împodobiţi cu virtuţile prihănirii de sine, ale postirii, ale smeritei cugetări, ale rugăciunii neîncetate şi, mai presus de toate, cu virtutea ascunderii desăvârşite de privirea lumii au fost învăţătorii lui în arenele vieţii monahale, de la candela din biserică până la mâncare, masă, îmbrăcăminte şi fel de a se purta.” Ceea ce l-a marcat în chip deosebit pentru toată viaţa lui, a fost „pocăinţa adâncă a monahilor,… niciunul nu se îmbăia cu apele murdare ale laudelor,… până şi psalmodia şi citirile din biserică se făceau cu simplitate şi nemeşteşugit, ca să nu li se înalţe sprânceana mai sus de locul în care a pus-o Ziditorul;… nu îngăduiau nimic prefăcut în spaţiul în care trăiau ei. Considerau tot ce este meşteşugit o trapă deschisă care ar fi dus la scufundarea corabiei lor în valurile dezlănţuite ale slavei deşarte; … nu îngăduiau nici o aromă; preferau mirosul aspru al nespălării. În biserică nu îngăduiau nici măcar mireasma florilor naturale. Se temeau de „ori s-au îndulcit cu pipăitul sau s-au moleşit cu mirositul”, ca de o cădere mare… Faţa lor arsă de soare, mâinile bătătorite cu venele ieşite la vedere, încălţămintea cu nenumăratele petice, cureaua din fâşii legate între ele te smereau. Îţi căinai propria ticăloşie. Unde să găseşti acolo haine moi, palme delicate şi pieptănătură îngrijită?”

Aici a cunoscut pe marele duhovnic Filoteu Zervakos (1884-1980) şi mulţi alţi părinţi îmbunătăţiţi, ale căror chipuri sunt zugrăvite în carte.

Drumurile l-au purtat apoi în Mănăstirea Myrtia din Etoloakarnania, în Grecia continentală, unde atmosfera nu era deloc prielnică monahismului, chiar oamenii Bisericii fiind potrivnici. Aici avea să cunoască un grup de femei nevoitoare pe care le va prezenta în carte ca pe nişte femei mironosiţe. Apoi, în Mânăstirea Prusos şi, de aici, la Sfântul Munte, destinaţia finală.

De la aceşti simpli învăţători ai săi a învăţat lucruri fundamentale care l-au îndrumat în viaţa sa de monah precum acela că pentru Împărăţia Cerurilor nu se lucrează cu mintea, ci cu inima: Dacă m-aş fi sprijinit pe mintea mea, nu aş fi rămas nici măcar o zi la mănăstire. Lasă-ţi inima liberă, nu o lega de logica stearpă. Inima, dacă este lăsată în adierile Duhului Sfânt, face lucruri măreţe. Monahul nu este un om logic, nefiind prin aceasta şi un om nebun.

Între primii învăţători a fost Evterpi, ţesătoare de pături şi de ştergare, care făcea lumânări şi praf de candelă din viţă de vie arsă şi pisată în piuă, care îngrijea biserica, aprindea candelele din biserică şi bătea clopotul bisericii în fiecare zi la amiază, de douăsprezece ori. „Prin înrâurirea pe care a avut-o asupra sufletului meu de copil, a avut un rol important în deprinderea mea cu rânduielile bisericeşti, va scrie Părintele despre ea. De la această femeie am învăţat multe lucruri folositoare pentru viaţa monahală: să-mi fie dragă cultivarea pământului, să curăţ pământul de pietre mai înainte de a-l însămânţa, să fac praf de cărbune pentru cădelniţă, să aprind candela cu flacără scăzută. Mi-a semnat, cu toată inima, diploma de măturător şi curăţător, cu care mă laud până astăzi. Am învăţat de unde se începe o muncă şi cum se duce la bun sfârşit. Ştia ceea ce ştiu puţini oameni: calea mai scurtă de a săvârşi o muncă. Nu se pierdea, oricât de mare ar fi fost amploarea acesteia. Era sigură că dacă găsim în ce fel trebuie începută, o vom şi duce la bun sfârşit.”

Şirul acestor femei, la care a ucenicit Părintele Grigorie, este lung: Mătuşa Mina, ucenică a marelui duhovnic Filothei Zervakos, Chira Stavrula, Vlaha din satul Panaghia, Hristodula, cea zăvorâtă (şaizeci de ani nu a ieşit din mănăstire, deşi mânăstirea era foarte aproape de casa părintească), Maica Cipriana, cea cu vieţile sfiţilor, Maica Evghenia din Patmos, Maica Lucia, grădinăreasa, care, primind canon să se roage la Sf. Luca, se ruga: Doamne miluieşte pe Sfântul Luca, Apostolul şi Evanghelistul şi primea har după har… Onest cu realitatea, Părintele va nota şi virtuţile femeilor: „În anii copilăriei am constatat că firea femeiască devine uneori mai puternică decât cea bărbătească; dar şi neputinţele lor: Femeile, chiar dacă ajung călugăriţe, nu încetează să fie femei şi să uite binefacerile şi jertfele celuilalt, oricine ar fi acesta.”

coperta INCartea cuprinde multe istorisiri ce pot fi considerate pe bună dreptate file de evanghelie sau Pateric. Frecvent apar oameni căzuţi în păcate grele care ajung, prin mila lui Dumnezeu, la momentul deplinei pocăinţe. Pagini ce consemnează mărturisiri cutremurătoare. Bătrână care a ucis în tinereţe şi este primită şi iertată la bătrâneţe de un duhovnic tânăr, după ce toată viaţa a fost dispreţuită şi marginalizată de toţi semenii. Femei vameş care se pocăiesc şi-şi schimbă radical viaţa, precum Zaheu vameşul. Oameni păcătoşi care prin mila lui Dumnezeu ajung la ceasul căinţei supreme şi al spovedaniei şi primesc izbăvirea de păcate grele.

Părintele Grigorie are reflexul dumnezeiesc al cuprinderii tuturor oamenilor, depăşind limitele de neam sau de gen şi orice alt fel de graniţă. În cartea aceasta prezintă pe toţi fără să facă vreun fel de deosebire. În Hristos nu mai este nici elen nici barbar, nici rob nici slobod, nici parte bărbătească, nici parte femeiască. Această perspectivă funcţionează atât de firesc la Părintele Grigorie. Ultimul, poate nu întâmplător, din şirul de chipuri ale oamenilor nevoitori prezentaţi în carte este Părintele Dionisie de la Colciu, românul. Din relatările sale, reiese că Părintele Grigorie l-a cercetat de multe roi, după ce l-a cunoscut în curtea Mânăstiri Vatoped, după o slujbă. A reţinut multe din gândurile şi sfaturile Părintelui Dionisie pe care le reproduce. Dar a reţinut şi chipul lui lăuntric, nevoitor, râvnitor, ostenitor. Părintele Grigorie l-a îndrăgit mult pe Părintele Dionisie poate tocmai pentru că a aflat la dânsul acelaşi duh, acelaşi chip duhovnicesc care-l cucerise, al nevoitorului, al celui care-şi sileşte continuu şi peste măsură firea. Nu ştiu dacă se păstrează în altă parte testamentul Părintelui Dionisie către ucenicii săi. Îl redă aici Părintele Grigorie. Acest testament spune atât de multe despre statura duhovnicească a Părintelui Dionisie şi despre chipul bineplăcut lui Dumnezeu pe care-l descrie Părintele Grigorie în cartea sa: „Nu am bani să vă las. Îmi prisosesc însă trei mii de canoane în plus faţă de cele rânduite şi, dacă vreunul dintre ucenicii mei nu apucă să sfârşească întregul lui canon zilnic, să-şi ia din acestea ce-i lipeşte. Am trăit în ani grei şi primejdioşi. Trebuia să muncim zi şi noapte pentru a ne câştiga traiul. Mângâierea străinilor în Munte sunt sapa şi săpăliga şi lucrul de mână.”

Pr. Constantin Coman

23 octombrie – Sf. Iacob, ruda Domnului Duminica a XXIII-a după Rusalii

Articole pe același subiect

IMG_1881

Parohie, Uncategorized

Cel mai frumos coș împodobit de “Paștile blajinilor” (2025)

E7043FB7-4460-41B2-9AD9-F6D85708DF6C

Program, Uncategorized

PROGRAMUL LITURGIC PAROHIAL ÎN SĂPTĂMÂNA PĂTIMIRILOR DOMNULUI ȘI CU PRILEJUL PRAZNICULUI SFINTEI ÎNVIERI

IMG_6310

Parohie, Uncategorized

“Raiul cel închis, azi iar s-a deschis!” Rugă, poezie şi colind la Naşterea Domnului 2024 în comunitate

Moaștele Sf. Nectarie
în biserica din Coslada


Moaștele Sf. Martiri din Hozeva
în biserica din Coslada




Moaștele Sf. Epictet și Astion
în biserica din Coslada




Tipărite în parohie

Statististici


free counters

Blogroll

  • Iconografo
  • Kalomiros.blogspot.com.es
  • L'atelier Saint Jean Damascene
  • L'Institut Saint-Serge
  • Mitropolia greaca Madrid
  • Monasterio virtual
  • Noi în Spania
  • Occidentul românesc
  • Paso a paso en la Ortodoxia
  • Pro Ortodoxia

Atitudine ortodoxă

  • Fericiţi cei prigoniţi
  • Laurenţiu Dumitru
  • ProVita
  • ProVita Craiova
  • Rafael Udrişte
  • Război întru Cuvânt
  • Razvan Codrescu
  • Savatie Baştovoi
  • Sceptik
  • Viaţa la ţară

Resurse ortodoxe

  • Biblia ortodoxă
  • Biblioteca (ortodoxie.3x.ro)
  • Biblioteca mănăstirii Săraca
  • Biblioteca teologică digitală
  • Biblioteca viostil
  • Coleţia de paterice
  • Doxologia
  • Enciclopedia ortodoxă
  • Harta mănăstirilor
  • Mărturisitor ortodox
  • Materiale provita
  • OrtodoxMedia
  • Servicios y Oraciones
  • Sfaturi ortodoxe
  • Sinaxarul (audio)
  • Tâlcuirea Psaltirii
  • Tezaurul ortodox
  • Vieţile sfinţilor

Femeia şi mama ortodoxă

  • Casa părintească
  • Dăruind vei dobândi
  • Din pridvor
  • Femeia creştină
  • Gândeşte frumos
  • Hristos împărtăşit copiilor
  • La pieptul mamei
  • Orthodox education
  • Picuri de rouă
  • Un colţişor de rai

Utile

  • athoscollection.ro
  • bluartdesign.bizoo.ro
  • icoaneortodoxe.com.ro
  • Însemne ortodoxe
  • magazinortodox.ro
  • skiadopoulosbros.gr
  • vesminte-mithra.ro
  • vesmintepreotesti-iasi.ro
  • www.amro.ro
  • www.art-mobirel.ro
  • www.artborder.gr
  • www.arttiffany.ro
  • www.bingbeng.ro
  • www.brodart.ro
  • www.churchitems.gr
  • www.clopote.md
  • www.clopote.ro
  • www.clopoteblotor.ro
  • www.cusutsibrodat.ro
  • www.dimbales.com
  • www.dixibijou.ro
  • www.evagelidisilias.gr
  • www.gallerybyzantium.com
  • www.geritrading.ro
  • www.ierorafeio.gr
  • www.iletrade.ro
  • www.jianuart.ro
  • www.landau.ro
  • www.lidar.ro
  • www.marmovest.ro
  • www.maryhit.com
  • www.mobilier-biserici.ro
  • www.msfc.ro
  • www.orthodoxmall.eu
  • www.pantex.ro
  • www.profiart.ro
  • www.reinvierea.ro
  • www.studio-vitralii.ro
  • www.stzosima.com
  • www.tarobrod.ro
  • www.textor-textiles.ro
  • www.textor.ro
  • www.theiconart.gr
  • www.ttc-stoffe.ro
  • www.vesminte.com
  • www.vesminte.ro
  • www.vesmintepreotesti.com
  • www.vesnavestments.com
  • www.xaxiras.com

Caută în site

Categorii articole

  • Album foto
  • Antiecumenism
  • Anunțuri
  • Articole și resurse în limba spaniolă
  • Atitudine
  • Audio
  • Cântări
  • Cărţi
  • Din Spania
  • Duhovnicești
  • Organizare
  • Parohie
  • Predici la Duminici și Sărbători
  • Program
  • Provita
  • Sfântul Nectarie
  • Știri și evenimente
  • Uncategorized
  • Viața parohiei
  • Video
  • Viețile Sfinților

Adresa parohiei şi programul liturgic

Adresa: Coslada, Calle del Ferrocarril 21-23

Programul liturgic săptămânal:

Luni:
09.00 – Paraclisul MD Prodromiţa.

Marţi:
09.00 – Paraclisul Sf. Ioan Botezătorul.

Miercuri:
08.00 – Taina Spovedaniei;
09.00 – Paraclisul Sf. Nectarie;
10.00 – Taina Spovedaniei.

Joi:
09.00 – Paraclisul Sf. Ioan Rusul

Vineri:
08.00 – Taina Spovedaniei;
09.00 – Paraclisul Maicii Domnului;
10.00 – Taina Spovedaniei.

Sâmbătă:
08.00 – Taina Spovedaniei;
09.00 – Paraclisul Sf. Mucenic Gheorghe;
10.00 – Taina Spovedaniei.
15.30 – Taina Spovedaniei şi Vecernia.

Duminică:
08.30 – Sfânta Liturghie.

În zilele praznicelor împărăteşti sau de pomenire a sfinţilor din timpul săptămânii, Sfânta Liturghie se săvârşeşte dimineaţa, potrivit programului anunţat în duminica dinaintea sărbătorii.

Paroh, Pr. George Cimpoca

Telefon: 677. 275. 236

Arhiva articolelor

  • mai 2025 (2)
  • aprilie 2025 (7)
  • martie 2025 (14)
  • februarie 2025 (17)
  • ianuarie 2025 (12)
  • decembrie 2024 (18)
  • noiembrie 2024 (14)
  • octombrie 2024 (2)
  • septembrie 2024 (14)
  • iulie 2024 (9)
  • iunie 2024 (5)
  • mai 2024 (6)
  • martie 2024 (1)
  • februarie 2024 (12)
  • ianuarie 2024 (15)
  • decembrie 2023 (9)
  • noiembrie 2023 (11)
  • octombrie 2023 (14)
  • septembrie 2023 (11)
  • august 2023 (2)
  • iulie 2023 (6)
  • iunie 2023 (14)
  • mai 2023 (3)
  • aprilie 2023 (15)
  • martie 2023 (28)
  • februarie 2023 (22)
  • ianuarie 2023 (14)
  • decembrie 2022 (4)
  • noiembrie 2022 (4)
  • octombrie 2022 (18)
  • septembrie 2022 (8)
  • august 2022 (8)
  • iulie 2022 (11)
  • iunie 2022 (3)
  • mai 2022 (9)
  • aprilie 2022 (6)
  • martie 2022 (7)
  • februarie 2022 (17)
  • ianuarie 2022 (21)
  • decembrie 2021 (30)
  • noiembrie 2021 (33)
  • octombrie 2021 (23)
  • septembrie 2021 (18)
  • august 2021 (31)
  • iulie 2021 (25)
  • iunie 2021 (16)
  • mai 2021 (34)
  • aprilie 2021 (23)
  • martie 2021 (42)
  • februarie 2021 (34)
  • ianuarie 2021 (23)
  • decembrie 2020 (39)
  • noiembrie 2020 (19)
  • octombrie 2020 (18)
  • septembrie 2020 (19)
  • august 2020 (30)
  • iulie 2020 (38)
  • iunie 2020 (41)
  • mai 2020 (12)
  • aprilie 2020 (37)
  • martie 2020 (25)
  • februarie 2020 (24)
  • ianuarie 2020 (28)
  • decembrie 2019 (28)
  • noiembrie 2019 (32)
  • octombrie 2019 (37)
  • septembrie 2019 (35)
  • august 2019 (19)
  • iulie 2019 (20)
  • iunie 2019 (37)
  • mai 2019 (53)
  • aprilie 2019 (38)
  • martie 2019 (31)
  • februarie 2019 (43)
  • ianuarie 2019 (56)
  • decembrie 2018 (37)
  • noiembrie 2018 (36)
  • octombrie 2018 (25)
  • septembrie 2018 (31)
  • august 2018 (13)
  • iulie 2018 (43)
  • iunie 2018 (49)
  • mai 2018 (58)
  • aprilie 2018 (72)
  • martie 2018 (77)
  • februarie 2018 (67)
  • ianuarie 2018 (77)
  • decembrie 2017 (45)
  • noiembrie 2017 (41)
  • octombrie 2017 (76)
  • septembrie 2017 (64)
  • august 2017 (50)
  • iulie 2017 (96)
  • iunie 2017 (50)
  • mai 2017 (38)
  • aprilie 2017 (58)
  • martie 2017 (72)
  • februarie 2017 (43)
  • ianuarie 2017 (39)
  • decembrie 2016 (52)
  • noiembrie 2016 (38)
  • octombrie 2016 (60)
  • septembrie 2016 (66)
  • august 2016 (33)
  • iulie 2016 (33)
  • iunie 2016 (66)
  • mai 2016 (62)
  • aprilie 2016 (56)
  • martie 2016 (52)
  • februarie 2016 (59)
  • ianuarie 2016 (58)
  • decembrie 2015 (53)
  • noiembrie 2015 (35)
  • octombrie 2015 (62)
  • septembrie 2015 (40)
  • august 2015 (76)
  • iulie 2015 (77)
  • iunie 2015 (69)
  • mai 2015 (77)
  • aprilie 2015 (72)
  • martie 2015 (118)
  • februarie 2015 (108)
  • ianuarie 2015 (72)
  • decembrie 2014 (62)
  • noiembrie 2014 (76)
  • octombrie 2014 (87)
  • septembrie 2014 (109)
  • august 2014 (94)
  • iulie 2014 (66)
  • iunie 2014 (103)
  • mai 2014 (110)
  • aprilie 2014 (104)
  • martie 2014 (149)
  • februarie 2014 (99)
  • ianuarie 2014 (128)
  • decembrie 2013 (113)
  • noiembrie 2013 (85)
  • octombrie 2013 (103)
  • septembrie 2013 (152)
  • august 2013 (128)
  • iulie 2013 (113)
  • iunie 2013 (79)
  • mai 2013 (53)
  • aprilie 2013 (51)
  • martie 2013 (53)
  • februarie 2013 (76)
  • ianuarie 2013 (81)
  • decembrie 2012 (53)
  • noiembrie 2012 (50)
  • octombrie 2012 (76)
  • septembrie 2012 (45)
  • august 2012 (53)
  • iulie 2012 (50)
  • iunie 2012 (46)
  • mai 2012 (70)
  • aprilie 2012 (38)
  • martie 2012 (52)
  • februarie 2012 (60)
  • ianuarie 2012 (64)
  • decembrie 2011 (66)
  • noiembrie 2011 (49)
  • octombrie 2011 (64)
  • septembrie 2011 (60)
  • august 2011 (64)
  • iulie 2011 (54)
  • iunie 2011 (52)
  • mai 2011 (49)
  • aprilie 2011 (31)
  • martie 2011 (42)
  • februarie 2011 (44)
  • ianuarie 2011 (41)
  • decembrie 2010 (42)
  • noiembrie 2010 (46)
  • octombrie 2010 (43)
  • septembrie 2010 (44)
  • august 2010 (46)
  • iulie 2010 (37)
  • iunie 2010 (62)
  • mai 2010 (34)
  • aprilie 2010 (28)
  • martie 2010 (35)
  • februarie 2010 (54)
  • ianuarie 2010 (49)
  • decembrie 2009 (59)
  • noiembrie 2009 (60)
  • octombrie 2009 (70)
  • septembrie 2009 (69)
  • august 2009 (55)
  • iulie 2009 (51)
  • iunie 2009 (62)
  • mai 2009 (49)
  • aprilie 2009 (30)
  • martie 2009 (13)
  • februarie 2009 (35)
  • ianuarie 2009 (38)
  • decembrie 2008 (24)
  • noiembrie 2008 (9)
  • octombrie 2008 (7)
Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” - Coslada (Spania)
  • Prima pagina
  • Episcopul locului
  • Istoricul parohiei
  • Viaţa Sfântului Nectarie
  • Taine și ierurgii
    • Botezul
    • Cununia
    • Îndrumar de spovedanie
    • Parastasul
    • Spovedania
  • Familia preotului
  • Şcoala parohială
  • Programul liturgic
  • Contact
  • Español
Adresa bisericii parohiale: Calle del Ferrocarril
nr. 21-23, Coslada
Telefon: 0034.677 275 236