Porunca a V-a
A cincea dintre cele Zece Porunci spune: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Această Poruncă este atât de importantă încât este una dintre puținele Porunci din întreaga Biblie care indică o motivație pentru a fi respectată: „ca să trăiești mult în țara pe care Domnul Dumnezeul tău ți-o va da”. Mulți consideră acea parte a Poruncii a cincea drept o răsplată. Însă, chiar dacă poate fi considerată o răsplată, nu e mai puțin adevărat că este o motivație: dacă construiești o societate în care copiii își cinstesc părinții, acea societate va supraviețui timp îndelungat. Iar consecința este: o societate în care copiii nu își cinstesc părinții este condamnată să se autodistrugă.
În vremea noastră, această legătură între cinstirea părinților și supraviețuirea civilizației nu mai este recunoscută pe scară largă. Dimpotrivă, mulți dintre cei mai bine educați părinți nu consideră că trebuie să fie cinstiți de copiii lor, întrucât „cinstirea” implică o figură autoritară, statut pe care mulți părinți moderni îl resping. În plus, mulți părinți își doresc să fie iubiți și nu cinstiți de copiii lor. Însă nici Decalogul, nici restul Bibliei nu ne cere să ne iubim părinții. Aceasta este cu atât mai surprinzător cu cât în Biblie găsim porunca de a ne iubi aproapele, a-l iubi pe Dumnezeu și pe cel străin. Biblia înțelege că întotdeauna vor fi unii care, dintr-un motiv sau altul, nu își iubesc unul dintre părinți. Prin urmare, nu ne cere ceva ce ar putea fi, psihologic sau emoțional, imposibil. Ne cere însă să ne cinstim părinții. Și face această cerință doar cu privire la părinți. Pe nimeni altcineva nu ne poruncește Biblia să cinstim.
Așadar, de ce este cinstirea părinților atât de importantă? De ce Decalogul consideră că societatea nu ar putea supraviețui dacă această Poruncă ar fi încălcată pe scară largă? Un motiv este că noi, ca și copii, avem nevoie de ea. Părinții pot să își dorească să fie cinstiți, și ar trebui să își dorească, însă copiii au nevoie să își cinstească părinții. Un tată și o mamă care nu sunt cinstiți dr copii sunt, în esență, egalii adulți ai copiilor lor. Nu mai sunt părinți. Generația noastră știe cel mai bine ce consecințe groaznice are faptul de a crește fără tată. Băieții fără tată sunt mai susceptibili să crească și să comită infracțiuni violente, să maltrateze femei și să acționeze împotriva societății în diverse moduri. Fetele fără un tată pe care să îl cinstească și, ar fi de sperat, să îl și iubească, sunt mai susceptibile să caute bărbați nepotriviți și să ducă o viață promiscuă încă de la o vârstă fragedă.
Numărul 2: Cinstindu-ne părinții, aproape toți am ajuns să înțelegem că există o autoritate morală mai presus de noi în fața căreia răspundem moral. Fără aceasta, nu putem crea sau menține o societate morală. Desigur, pentru cele Zece Porunci, autoritatea morală supremă este Dumnezeu, care este deci mai presus chiar și decât părinții noștri. Dar e foarte greu să ajungi să îl cinstești pe Dumnezeu fără să fi avut un părinte, în special un tată, pe care să îl cinstești. Sigmund Freud, părintele psihiatriei și ateu, a postulat că atitudinea cuiva față de propriul tată modelează, în mare măsură, atitudinea sa față de Dumnezeu.
Mai există un motiv pentru care cinstirea părinților este esențială pentru o societate bună. A-ți cinsti părinții este cel mai bun antidot la totalitarism. Unul din primele lucruri pe care mișcările totalitare caută să îl facă este să rupă legătura dintre părinți și copii. Loialitatea copilului este reorientată dinspre părinți înspre stat. Chiar și în societățile democratice, cu cât devine mai mare statul, cu atât mai mult uzurpă rolul părinților.
În fine, există multe feluri de a-ți cinsti părinții. Regula generală este aceasta: ei beneficiază de tratament special. Părinții sunt unici, deci trebuie tratați într-o manieră unică. Nu vorbești cu ei așa cum vorbești cu oricine altcineva. De exemplu, poate folosești expresii „colorate” când vorbești cu un prieten, dar nu cu un părinte. Nu li te adresezi pe numele mic. Iar atunci când părăsești căminul lor și ți-l întemeiezi pe al tău, păstrezi contactul cu ei. A nu avea legături cu părinții este opusul cinstirii lor. Și da, cu toții recunoaștem că unii părinți s-au purtat atât de crud, și vreau să spun crud, nu enervant, încât unii pot considera că este moralmente imposibil să îi cinstească. Există astfel de cazuri, dar sunt rare. Și nu uitați: Dacă copiii voștri vă văd cinstindu-vă părinții, oricât de greu poate fi uneori, șansele vor fi mult mai mari ca ei să vă cinstească pe voi.
