Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” - Coslada (Spania)
Parroquia “San Nectario el Taumaturgo”-Coslada/Romanian Orthodox Parish "St. Nectarios, the Healer"-Coslada

Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei

Parohia "Sf. Nectarie Taumaturgul" - Coslada, Spania

Parroquia "San Nectario, El Taumaturgo" - Coslada

Romanian Orthodox Parish "St. Nectarios, The Healer" - Coslada

  • Prima pagina
  • Episcopul locului
  • Istoricul parohiei
  • Viaţa Sfântului Nectarie
  • Taine și ierurgii
    • Botezul
    • Cununia
    • Îndrumar de spovedanie
    • Parastasul
    • Spovedania
  • Familia preotului
  • Şcoala parohială
  • Programul liturgic
  • Contact
  • Español
31 ianuarie 2021

Despre valori în ziua de astăzi

admin_nec Atitudine

Matematicianul Solomon Marcus vorbind despre profesorul Mihai Dinu spunea că numele lui a devenit de mult o garanţie de calitate. Intelectual creștin discret, fin observator al realității de la noi și din străinătate, Mihai Dinu rămâne un om pe care cunoașterea nu l-a făcut mai semeț, ci mai apropiat de oameni și de Dumnezeu. Interviul despre valori, așa cum sunt ele percepute în lumea de astăzi, e o dovadă a acestui fapt.

Domnule profesor, nu mai ştim ce e bine şi ce e rău în zilele noastre. Distincţia dintre cele două nu mai este universal recunoscută. În democraţiile moderne binele a fost identificat definitiv cu utilul şi în cele din urmă cu profitul. Care sunt cauzele ce au produs această schimbare în mentalul comun şi când a avut ea loc?

Am mari îndoieli că ar fi existat cu adevărat vreo perioadă istorică în care, așa cum afirmați, „distincţia dintre bine şi rău să fi fost universal recunoscută”. Sören Kierkegaard vorbeşte undeva despre existenţa a trei stadii ale vieţii umane: estetic, etic şi religios. Cel dintâi corespunde etapei în care individul urmăreşte cu tenacitate un anumit scop, fără a-şi pune problema moralităţii sau imoralităţii demersului său. Filosoful ilustrează atitudinea omului aflat în acest stadiu prin trei exemple renumite de căutători ai fericirii: Faust – aventurierul cunoaşterii, Don Juan – exploratorul neobosit al erosului şi miticul Ahasverus – „jidovul rătăcitor” care colindă lumea de secole în căutarea patriei pierdute. Amoralitatea, iar nu imoralitatea îi caracterizează pe toţi aceştia trei. Ei ignoră, pur şi simplu, problematica morală. De-abia într-un stadiu ulterior, cel etic, omul ia act de existenţa binelui şi a răului ca posibile repere şi criterii de orientare în elaborarea proiectului său de viaţă. Nici acum însă nu optează în mod hotărât pentru o variantă sau alta, alegerea aceasta fiind apanajul exclusiv al ultimului stadiu, cel religios.

Putem sau nu să fim de acord cu schema kierkegaardeană, dar cred că, în calitate de creştini, nu trebuie să privim distincţia dintre bine şi rău drept una de la sine înţeleasă şi, cu atât mai puţin, să punem pe seama democraţiilor moderne, aşa cum sugerează întrebarea dumneavoastră, pierderea capacităţii noastre de a opera această delicată discriminare. Sfinţii Părinţi vorbeau despre darul deosebirii duhurilor ca atribut superior al monahului îmbunătăţit. A decela, în practica vieţii, ce ţine cu adevărat de sfera binelui şi ce, sub aparenţa cea mai inocentă sau benignă, de tărâmul opus (Satana, după cum se ştie, ne poate apărea şi ca înger de lumină…) nu mi se pare deloc o misiune la îndemâna oricui. De ce ar mai fi nevoie de îndrumători spirituali (directori de conştiinţă) dacă, în mod natural, tot omul (fireşte, nepervertit de derivele morale ale societăţii contemporane) ar identifica lesne şi fără greş, în viaţa proprie şi în jurul său, binele şi răul?

Pe de altă parte, tind să cred că echivalarea binelui cu utilul nu e o „maladie” recentă şi că, la drept vorbind, nu e deloc o maladie. Nu ştiu la ce fel de utilitate se referă întrebarea dumneavoastră, dar, în viziunea mea, nu poate fi bun decât ceea ce este util fiinţei umane. De la binefacerile tehnicii pe care, dintr-o greşită înţelegere, unii cred că e de bonton să le dispreţuiască, deşi profită din plin de avantajele pe care acestea li le oferă, şi până la creaţiile spirituale fără de care nu am fi cu adevărat oameni, totul trebuie să fie util fiinţei noastre integrale. Oare lectura sau muzica sau religia sunt inutile? Nimic din ceea ce îl edifică pe om nu poate fi considerat inutil şi numai o falsă idee despre rostul vieţii ar putea determina pe cineva să valorizeze superior inutilitatea în detrimentul ­utilului.

Liber cugetătorul (ce invenţie perfidă acest cuvânt prin care se insinuează că numai ateul, nu și omul credincios ar gândi liber!) consideră inutile eforturile spirituale ale creştinului, dar acesta din urmă ştie că nici măcar acea aparentă culme a inutilităţii care era munca monahilor împletitori de coşuri care dădeau periodic pradă focului produsele muncii lor nu era una cu adevărat zadarnică, după cum inutile nu sunt nici postul sau rugăciunea. De ce să gândim atunci utilitatea ca pe un antonim al binelui?

Păcatul este refuzul ascultării de ordinea lucrurilor. Orice act sau gând care tinde să diminueze, să dezintegreze, să ruineze viaţa în expresia sa specific umană este un păcat. De ce totuşi ne place să trăim mai degrabă păcătos decât virtuos, bineştiind că astfel ne îndreptăm spre moarte?

În răspunsul la întrebarea precedentă încercam tocmai să sugerez că nu trăim deloc în leibniziana „cea mai bună lume posibilă”. Patria noastră vremelnică este, dacă nu neapărat o vale a plângerii, în orice caz un loc bântuit de stihii ce se cer exorcizate. Mântuitorul Hristos nu vedea în nici un caz lucrurile în maniera naiv-optimistă a filosofului german. O constantă a predicilor şi parabolelor Sale o reprezintă ideea că Împărăţia cerurilor e o prezenţă nu doar ascunsă, ci şi infinitezimală (grăuntele de muştar etc.) la extinderea căreia suntem datori să contribuim, fiecare după puteri. Lumea reală în care a trăit El şi în care trăim şi noi nu este Ierusalimul ceresc din viziunea exilatului din Patmos, ci un tărâm al suferinţei şi al luptei, iar dacă vorbim de ordinea naturală a lucrurilor, aceasta presupune mai degrabă concurenţa acerbă şi nemiloasă decât compasiunea şi dragostea. În ­natură, viaţa oricărei fiinţe se hrăneşte din moartea alteia. După mine, „refuzul ascultării de ordinea lucrurilor” este tocmai virtutea, iar nu păcatul. Aşa se şi explică dificultatea de a trăi virtuos, fiindcă ea presupune o permanentă contestare a ordinii naturale, un efort constant de plasare şi menţinere în afara acesteia. Sunt oare castitatea sau asceza cerinţe ale naturii sau, tocmai dimpotrivă, sfidări ale acesteia în numele unui principiu supranatural?

Fiecare din actele noastre depinde de ereditatea noastră, de educaţia noastră, de influenţele fizice, chimice şi fiziologice ale mediului nostru, ale obiceiurilor şi voinţei noastre. Astfel stând lucrurile, în ce măsură un om mai este moralmente responsabil de un anumit act?

Se ştie că teodiceea a fost şi continuă să fie, atât pentru filosofi sau teologi, cât şi pentru omul obişnuit, o teribilă piatră de poticnire. Dacă este atotputernic, cum se afirmă, de ce nu suprimă Dumnezeu răul? Singurul răspuns care s-a putut da până ­astăzi acestei întrebări tulburătoare este acela că respectul pentru libertatea omului covârşeşte dorinţa divină de a-l feri pe acesta de greşeală şi suferinţă. În locul domniei peste o lume de roboţi perfecţi, incapabili de eroare, Creatorul a preferat relaţia interpersonală cu o multitudine de conştiinţe failibile, dotate cu liber arbitru şi, ca atare, responsabile pentru faptele lor în faţa Sa şi a semenilor. Dar, aşa cum aţi precizat pe bună dreptate, omul este supus unor multiple forme de determinism: material, biologic, social etc. Tirania universală a cauzalităţii nu pare să lase astfel loc nici unei libertăţi. Chiar dacă determinismul cuantic al fizicii moderne îi seamănă prea puţin celui din viziunea rigidă a ştiinţei anterioare, pentru care starea lumii la un moment dat depindea în mod univoc de toate stările ei anterioare, gândirea ştiinţifică nu poate pune, în nici un caz, la îndoială domnia cauzalităţii şi, în aceste condiţii, existenţa libertăţii rămâne obiectiv nedemon­strabil. Kant a încercat să depăşească dificultatea postulând două niveluri ale realităţii: o lume a experienţei sensibile în care totul este determinat cauzal şi o alta, a „lucrului în sine”, eliberată de servituţile cauzalităţii, în care există loc şi pentru libertate. În ciuda acestei elegante speculaţii, libertatea omului şi, pe cale de consecinţă, responsabilitatea sa morală rămân mistere inabordabile pe căile cunoaşterii ştiinţifice. Religia revelată este singura care ne-a putut spune ceva cu sens despre taina aceasta.

De ce este o eroare să credem că fiecare este liber de a dirija după placul său conduita, comportamentul său moral?

În lumina răspunsului dat la întrebarea anterioară, cred că ­libertatea „de a ne dirija după placul nostru conduita şi comportamentul moral” nu constituie întru nimic o eroare, ci tocmai un minunat dar prin care Dumnezeu îi oferă omului şansa acelui progres spiritual nelimitat pe care teologii îl numesc îndumnezeire. Tatăl ceresc, care face să răsară soarele peste buni şi răi şi trimite ploaie peste drepţi şi nedrepţi (Mat. 5, 45), nu sancţionează, cel puţin în viaţa aceasta, comportamentele noastre imo­rale, ci ne permite să dispunem liber de un drept care, aşa cum încercam să arăt, este în fond un miracol, întrucât creează o excepţie în raport cu determinismul naturii. Schimbând puţin registrul, aş spune că în relaţia sa cu omul, Dumnezeu se ghidează după un principiu similar celui al liberalismului clasic: „Laissez faire, laissez aller”. În termenii acestei comparaţii, poate prea libere la rândul ei (!), El ne apare drept modelul liderului democratic. Ne-a dăruit libertatea şi s-ar contrazice pe Sine dacă ne-ar împiedica să ne folosim de ea. Rămâne la latitudinea fiecăruia („după placul nostru”) să îi dăm o întrebuinţare sau alta, dar dacă ne dorim să fim numiţi creştini (nici asta nu e obligatoriu…) s-ar cădea să ne plasăm faptele libere sub semnul dragostei, după cuvântul Fericitului Augustin: „Iubeşte şi fă ce vrei!”.

În calitate de creştini, noi putem judeca un act, dar nu o persoană. Ce implică judecarea unei persoane? De ce este un păcat acest fapt?

Despre un anumit act politic s-a spus cândva că este mai mult decât o crimă, e o prostie. Similar, înainte de a fi un păcat, judecarea semenilor e o dovadă de suficienţă care pune sub semnul întrebării inteligenţa celui care o face. Insul care îşi revendică o superioritate apriorică asupra celorlalţi, arogându-şi dreptul de a-i judeca, nu este neapărat un om rău, dar e, cu siguranţă, ceea ce se numeşte în popor un prost fudul. Tendinţa există, din păcate, mai mult sau mai puţin, în fiecare dintre noi. Ne credem mai deştepţi decât suntem, iar atunci când, eventual, realizăm totuşi că anumite lucruri ne depăşesc înţelegerea, le minimalizăm pentru a ne conserva intactă buna părere despre noi înşine.

Dintr-o dorinţă similară de confort interior, ne credem şi mai buni decât suntem în realitate şi tindem să subestimăm atât faptele bune ale semenilor, cât şi propriile noastre greşeli şi păcate. Iluzia superiorităţii morale ce decurge din această dublă minimalizare stă la baza înclinării noastre de a-i judeca pe oameni. Pe cât suntem de concesivi cu propriile noastre scăderi, pe atât de intransigenţi ne arătăm atunci când e vorba de greşelile altora. Şi aici, raţiunea ar trebui să funcţioneze, întrucât, fie şi la cea mai sumară examinare a vieţii noastre, nu se poate să nu observăm cât suntem de departe de standardele morale pe care dorim să le impunem altora. Este lecţia copleşitoare pe care, în doar câteva cuvinte, le-a servit-o Mântuitorul „moraliştilor” care cereau pedepsirea femeii adultere: „Cel care este fără de păcat să ridice primul piatra”.

Augustin Păunoiu

Sursa: ziarullumina.ro

PROGRAMUL LITURGIC PAROHIAL ÎN PERIOADA 1-7 FEBRUARIE 2021 „Noi am uitat ce înseamnă bucuria simplă”

Articole pe același subiect

93B2D7AC-2D6C-4012-B079-222969BE4207

Atitudine

Cine ne iubește cu adevărat?

686BB47A-A125-43EE-A50F-058AAA3A0900

Atitudine

Moartea, „nebunia devenită banalitate”

7A5024AC-12F9-40AB-94CC-15AA57EF2518

Atitudine

ANUL 2022 SĂ FIE BINECUVÂNTAT!

Moaștele Sf. Nectarie
în biserica din Coslada


Moaștele Sf. Martiri din Hozeva
în biserica din Coslada




Moaștele Sf. Epictet și Astion
în biserica din Coslada




Tipărite în parohie

Statististici


free counters

Blogroll

  • Iconografo
  • Kalomiros.blogspot.com.es
  • L'atelier Saint Jean Damascene
  • L'Institut Saint-Serge
  • Mitropolia greaca Madrid
  • Monasterio virtual
  • Noi în Spania
  • Occidentul românesc
  • Paso a paso en la Ortodoxia
  • Pro Ortodoxia

Atitudine ortodoxă

  • Fericiţi cei prigoniţi
  • Laurenţiu Dumitru
  • ProVita
  • ProVita Craiova
  • Rafael Udrişte
  • Război întru Cuvânt
  • Razvan Codrescu
  • Savatie Baştovoi
  • Sceptik
  • Viaţa la ţară

Resurse ortodoxe

  • Biblia ortodoxă
  • Biblioteca (ortodoxie.3x.ro)
  • Biblioteca mănăstirii Săraca
  • Biblioteca teologică digitală
  • Biblioteca viostil
  • Coleţia de paterice
  • Doxologia
  • Enciclopedia ortodoxă
  • Harta mănăstirilor
  • Mărturisitor ortodox
  • Materiale provita
  • OrtodoxMedia
  • Servicios y Oraciones
  • Sfaturi ortodoxe
  • Sinaxarul (audio)
  • Tâlcuirea Psaltirii
  • Tezaurul ortodox
  • Vieţile sfinţilor

Femeia şi mama ortodoxă

  • Casa părintească
  • Dăruind vei dobândi
  • Din pridvor
  • Femeia creştină
  • Gândeşte frumos
  • Hristos împărtăşit copiilor
  • La pieptul mamei
  • Orthodox education
  • Picuri de rouă
  • Un colţişor de rai

Utile

  • athoscollection.ro
  • bluartdesign.bizoo.ro
  • icoaneortodoxe.com.ro
  • Însemne ortodoxe
  • magazinortodox.ro
  • skiadopoulosbros.gr
  • vesminte-mithra.ro
  • vesmintepreotesti-iasi.ro
  • www.amro.ro
  • www.art-mobirel.ro
  • www.artborder.gr
  • www.arttiffany.ro
  • www.bingbeng.ro
  • www.brodart.ro
  • www.churchitems.gr
  • www.clopote.md
  • www.clopote.ro
  • www.clopoteblotor.ro
  • www.cusutsibrodat.ro
  • www.dimbales.com
  • www.dixibijou.ro
  • www.evagelidisilias.gr
  • www.gallerybyzantium.com
  • www.geritrading.ro
  • www.ierorafeio.gr
  • www.iletrade.ro
  • www.jianuart.ro
  • www.landau.ro
  • www.lidar.ro
  • www.marmovest.ro
  • www.maryhit.com
  • www.mobilier-biserici.ro
  • www.msfc.ro
  • www.orthodoxmall.eu
  • www.pantex.ro
  • www.profiart.ro
  • www.reinvierea.ro
  • www.studio-vitralii.ro
  • www.stzosima.com
  • www.tarobrod.ro
  • www.textor-textiles.ro
  • www.textor.ro
  • www.theiconart.gr
  • www.ttc-stoffe.ro
  • www.vesminte.com
  • www.vesminte.ro
  • www.vesmintepreotesti.com
  • www.vesnavestments.com
  • www.xaxiras.com

Caută în site

Categorii articole

  • Album foto
  • Antiecumenism
  • Anunțuri
  • Articole și resurse în limba spaniolă
  • Atitudine
  • Audio
  • Cântări
  • Cărţi
  • Din Spania
  • Duhovnicești
  • Organizare
  • Parohie
  • Predici la Duminici și Sărbători
  • Program
  • Provita
  • Sfântul Nectarie
  • Știri și evenimente
  • Uncategorized
  • Viața parohiei
  • Video
  • Viețile Sfinților

Adresa parohiei şi programul liturgic

Adresa: Coslada, Calle del Ferrocarril 21-23

Programul liturgic săptămânal:

Luni:
09.00 – Paraclisul MD Prodromiţa.

Marţi:
09.00 – Paraclisul Sf. Ioan Botezătorul.

Miercuri:
08.00 – Taina Spovedaniei;
09.00 – Paraclisul Sf. Nectarie;
10.00 – Taina Spovedaniei.

Joi:
09.00 – Paraclisul Sf. Ioan Rusul

Vineri:
08.00 – Taina Spovedaniei;
09.00 – Paraclisul Maicii Domnului;
10.00 – Taina Spovedaniei.

Sâmbătă:
08.00 – Taina Spovedaniei;
09.00 – Paraclisul Sf. Mucenic Gheorghe;
10.00 – Taina Spovedaniei.
15.30 – Taina Spovedaniei şi Vecernia.

Duminică:
08.30 – Sfânta Liturghie.

În zilele praznicelor împărăteşti sau de pomenire a sfinţilor din timpul săptămânii, Sfânta Liturghie se săvârşeşte dimineaţa, potrivit programului anunţat în duminica dinaintea sărbătorii.

Paroh, Pr. George Cimpoca

Telefon: 677. 275. 236

Arhiva articolelor

  • iulie 2022 (11)
  • iunie 2022 (3)
  • mai 2022 (9)
  • aprilie 2022 (6)
  • martie 2022 (7)
  • februarie 2022 (17)
  • ianuarie 2022 (21)
  • decembrie 2021 (30)
  • noiembrie 2021 (33)
  • octombrie 2021 (23)
  • septembrie 2021 (18)
  • august 2021 (31)
  • iulie 2021 (25)
  • iunie 2021 (16)
  • mai 2021 (34)
  • aprilie 2021 (23)
  • martie 2021 (42)
  • februarie 2021 (34)
  • ianuarie 2021 (23)
  • decembrie 2020 (39)
  • noiembrie 2020 (19)
  • octombrie 2020 (18)
  • septembrie 2020 (19)
  • august 2020 (30)
  • iulie 2020 (38)
  • iunie 2020 (41)
  • mai 2020 (12)
  • aprilie 2020 (37)
  • martie 2020 (25)
  • februarie 2020 (24)
  • ianuarie 2020 (28)
  • decembrie 2019 (28)
  • noiembrie 2019 (32)
  • octombrie 2019 (37)
  • septembrie 2019 (35)
  • august 2019 (19)
  • iulie 2019 (20)
  • iunie 2019 (37)
  • mai 2019 (53)
  • aprilie 2019 (38)
  • martie 2019 (31)
  • februarie 2019 (43)
  • ianuarie 2019 (56)
  • decembrie 2018 (37)
  • noiembrie 2018 (36)
  • octombrie 2018 (25)
  • septembrie 2018 (31)
  • august 2018 (13)
  • iulie 2018 (43)
  • iunie 2018 (49)
  • mai 2018 (58)
  • aprilie 2018 (72)
  • martie 2018 (77)
  • februarie 2018 (67)
  • ianuarie 2018 (77)
  • decembrie 2017 (45)
  • noiembrie 2017 (41)
  • octombrie 2017 (76)
  • septembrie 2017 (64)
  • august 2017 (50)
  • iulie 2017 (96)
  • iunie 2017 (50)
  • mai 2017 (38)
  • aprilie 2017 (58)
  • martie 2017 (72)
  • februarie 2017 (43)
  • ianuarie 2017 (39)
  • decembrie 2016 (52)
  • noiembrie 2016 (38)
  • octombrie 2016 (60)
  • septembrie 2016 (66)
  • august 2016 (33)
  • iulie 2016 (33)
  • iunie 2016 (66)
  • mai 2016 (62)
  • aprilie 2016 (56)
  • martie 2016 (52)
  • februarie 2016 (59)
  • ianuarie 2016 (58)
  • decembrie 2015 (53)
  • noiembrie 2015 (35)
  • octombrie 2015 (62)
  • septembrie 2015 (40)
  • august 2015 (76)
  • iulie 2015 (77)
  • iunie 2015 (69)
  • mai 2015 (77)
  • aprilie 2015 (72)
  • martie 2015 (118)
  • februarie 2015 (108)
  • ianuarie 2015 (72)
  • decembrie 2014 (62)
  • noiembrie 2014 (76)
  • octombrie 2014 (87)
  • septembrie 2014 (109)
  • august 2014 (94)
  • iulie 2014 (66)
  • iunie 2014 (103)
  • mai 2014 (110)
  • aprilie 2014 (104)
  • martie 2014 (149)
  • februarie 2014 (99)
  • ianuarie 2014 (128)
  • decembrie 2013 (113)
  • noiembrie 2013 (85)
  • octombrie 2013 (103)
  • septembrie 2013 (152)
  • august 2013 (128)
  • iulie 2013 (113)
  • iunie 2013 (79)
  • mai 2013 (53)
  • aprilie 2013 (51)
  • martie 2013 (53)
  • februarie 2013 (76)
  • ianuarie 2013 (81)
  • decembrie 2012 (53)
  • noiembrie 2012 (50)
  • octombrie 2012 (76)
  • septembrie 2012 (45)
  • august 2012 (53)
  • iulie 2012 (50)
  • iunie 2012 (46)
  • mai 2012 (70)
  • aprilie 2012 (38)
  • martie 2012 (52)
  • februarie 2012 (60)
  • ianuarie 2012 (64)
  • decembrie 2011 (66)
  • noiembrie 2011 (49)
  • octombrie 2011 (64)
  • septembrie 2011 (60)
  • august 2011 (64)
  • iulie 2011 (54)
  • iunie 2011 (52)
  • mai 2011 (49)
  • aprilie 2011 (31)
  • martie 2011 (42)
  • februarie 2011 (44)
  • ianuarie 2011 (41)
  • decembrie 2010 (42)
  • noiembrie 2010 (46)
  • octombrie 2010 (43)
  • septembrie 2010 (44)
  • august 2010 (46)
  • iulie 2010 (37)
  • iunie 2010 (62)
  • mai 2010 (34)
  • aprilie 2010 (28)
  • martie 2010 (35)
  • februarie 2010 (54)
  • ianuarie 2010 (49)
  • decembrie 2009 (59)
  • noiembrie 2009 (60)
  • octombrie 2009 (70)
  • septembrie 2009 (69)
  • august 2009 (55)
  • iulie 2009 (51)
  • iunie 2009 (62)
  • mai 2009 (49)
  • aprilie 2009 (30)
  • martie 2009 (13)
  • februarie 2009 (35)
  • ianuarie 2009 (38)
  • decembrie 2008 (24)
  • noiembrie 2008 (9)
  • octombrie 2008 (7)
Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” - Coslada (Spania)
  • Prima pagina
  • Episcopul locului
  • Istoricul parohiei
  • Viaţa Sfântului Nectarie
  • Taine și ierurgii
    • Botezul
    • Cununia
    • Îndrumar de spovedanie
    • Parastasul
    • Spovedania
  • Familia preotului
  • Şcoala parohială
  • Programul liturgic
  • Contact
  • Español
Adresa bisericii parohiale: Calle del Ferrocarril
nr. 21-23, Coslada
Telefon: 0034.677 275 236